150 de clișee și idei pentru a le îndrepta

16. Îngerii și demonii

      Vă rog frumos, aduceți-mi șervețele... plâng. Amân subiectul ăsta de 1000 de ani, fiindcă am atât de multe de spus, încât nu știu cum să îl încep! Probabil știți, căci am mai spus, dar dacă nu, aceasta este tema mea favorită. Iubesc subiectul cu îngeri și demoni și de aia mă dau cu mecla de pereți când văd în ce au transformat wattpadiștii minunăția asta!

       Pe foarte scurt, această poveste ce ar putea fi excelentă a devenit clasica ,,Toci boci și bad bou (a spus cineva și mi-a plăcut asta)", dar în varianta fantezie. De ce? FIINDCĂ DE FIECARE DATĂ, OAMENI BUNI, UN DEMON CARE ERA AL NAIBII DĂ NAȘPA ȘI DĂ RĂU ESTE LOVIT DĂ SĂGEATA LU' CUPIDON ȘI ÎI CADE CU TRONC UN ÎNJER LUMINAT CARE LA RÂNDUL LUI ÎȘI BAGĂ TOT ÎN CREDINȚĂ ȘI SE FUFI-FUFI ÎNTRI TUFI CU DRACU'!

      Gata, tre' să îmi aduceți șervețele... și spirt... și agheasmă că vreau să îi dau îngerului în cap cu ea... poate se trezește. Stați, stați, stați... tre' să mă organizez eu cumva. Capitolul ăsta va fi destul de lung, așa că nu mai pot arunca ideile peste tot. Deci, voi începe cu de ce îi clișeică povestea, apoi voi continua cu personajele clișeice, iar apoi o să îmi las ideile pentru a mai schimba atmosfera din genul acesta de subiect.

      1. Povestea în sine:

      Ailei... cu ce naiba să încep? Aaaa, cu războiul ăla prezent aproape mereu care a început doar fiindcă dracii voiau mai multă putere. La un moment dat, ei îs tare șmecheri și transformă îngerii în servitorii lor personali, sau ce pana mea fac, oricum îs aproape de câștig, daaaar pe unul îl plesnește cheful de aripioare, dar nu la grătar și îi cade bine un înger. La început vrea doar să profite de inocența lui, dar ghiciți ce? Eeexaaact, se îndrăgostește și îl face să sufere o vreme, luminatu' nostru merge în Iad cum merg eu la KFC, dar nimeni nu comentează! Se fufi cu Lucifică (în 95% dintre cazuri despre el e vorba) și trăiesc bine merci!

      Desigur, au o iubire interzisă, condimentată cu replici gen ,,Noi nu putem să fim împreună, provenim din lumi diferite!", dar la final totul se termină bine, războiu' se încheie, iar ei își văd de fufi-fufi întri tufi.

      Mă înțelegeți acum? Desigur, unele povești chiar sunt bine scrise, dar problema majoră este că ălea proaste se înmulțesc ca ciupercile după ploaie. Și cum marea parte au mirobolantul, originalul și impresionantul titlu ,,Înger și demon" nici că le mai poți diferenția după ceva. Sunt fix la fel, iar pe mine mă ucide asta. Am citit câteva cărți bune, cu acțiune diferită, sau măcar povestită așa cum se cuvine, dar, din păcate, mulți preferă clișeele clasice și probabil îmi răcesc gura de pomană.

      Da, sunt conștientă că nu revoluționez eu Watt-ul acum, fiindcă nu prea poți schimba părerea oamenilor despre un subiect. Unora le place ceva, altora nu. Pe o platformă legată de scris vei găsi mereu păreri pro și contra. Unora li se va părea că povestea ta este foarte bună și interesantă, alții o vor crede plictisotoare.

      Spun asta fiindcă eu m-am consumat multă vreme din cauză că nu îi puteam mulțumi pe toți. E imposibil să scrii ceva care să placă absolut tuturor, fie că ești un amator, sau chiar un autor consacrat. Contează să îți placă ție și să ții cont de sfaturile obiective ale persoanelor (gen gramatică, estetică, originalitatea ideii și lucruri care pot fi verificate și contrazise). În rest, pentru orice subiect găsești cititori (nu-mi stricați visurile, eu încă am speranță în inimă).

      Doamne, ce m-am lălăit aici! Măcar poate am încurajat și eu pe cineva, deși când am scris mai sus încercam mai mult să mă conving pe mine (iară plâng). Oricum, să revenim la subiectul capitolului:

      2. Personajele:

      Degeaba ai o acțiune bună, dacă cei ce-o fac îs buni de ars, așa zic mereu. Genul acesta de poveste are un tipar bine definit pentru fiecare dintre protagoniști, așa că citiți în continuare și ardeți-vă ochii: