. Încă mă gândesc dacă această ,,carte" nu trebuia încadrată în umor. Despre ce e vorba? Înțelegeți din titlu, că nu e pus degeaba, dar, înainte să dați cu hate, nu vă așteptați la vreo lucrare filozofică și serioasă, cu sfaturi luate din cărți...
Doaaamne, azi am o dispoziție super bună! De ce? Lucrarea mea a făcut 1,04k, iar asta mi se pare mult, având în vedere că nu-s prea populară pe Wattpad. Oricum, vă mulțumesc pentru toate voturile și comentariile care m-au făcut să mă țin de înșiruirea asta de cuvinte. Asta mă face să mă gândesc cât îmi va lua să pun aici 150 de clișee. Probabil mult, dar există material cu betoniera. Nu mă așteptam că această ,,carte" va prinde la public, de asta mă bucur mai ales... fiindcă nu aveam așteptări.
Iar la acest lucru se adaugă și faptul că mâine și poimâine nu îmi car fundul la școală, fiindcă directoarea m-a învoit ca să învăț pentru un concurs la engleză. O să fac și asta, dar aplicația portocalie și plimbările pe afară cu papagalul sunt mai importante. Și da, îmi plimb papagalul afară, uitați dovada:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nu știu de ce mie îmi arată poza întoarsă, dar nu contează (pe papagal îl cheamă Olive).
Oricum, dacă tot îmi permit să fac o introducere mai lungă, fiindcă na, ajunsei la 1000 și ceva de ,,oaci", simt nevoia să vă cer o părere. Deci, acum o săptămână cred, primesc mesaj privat de la una care începe cu ,,Cine ești tu să comentezi despre clișee și vârstă, când numele tău de utilizator este de copil de 10 ani?"
Sincer, m-a pus pe gânduri chestia asta. Adică, username-ul meu este lupcatel. Îl am de pe la 13 ani, când toate numele bune erau luate și am zis că voi scrie primele două cuvinte la plesneală. Plus că nu mă gândeam că o să scriu vreodată ceva aici. Acum însă, voiam să vă întreb dacă ar trebui să mi-l schimb în ceva... mai serios. Mulțumesc anticipat.
Bun, gata cu introducerea, probabil nu vă interesează prea tare. Stând să mă gândesc ce pana mea să scriu, mi-a venit o idee. Azi vom discuta despre antagoniștii clișeici... o parte dintre ei.
1. Ăla care îl/o prinde pe protagonist/ă și îi dezvăluie tot planul, ca apoi să îl scape.
Marcel se uita triumfător la Petronel care era legat de scaun. Acum rețeta de prăjituri a bunicii Gertude era doar a lui.
— Nu mai ai scăpare, Petronel! Nu mă poți opri! Războiul a fost câștigat de mine! Chiar în clipa asta, gorilele mele ajung la bunica ta. De ani de zile am plănuit asta, iar acum, cu ajutorul cititorului meu de minți, prăjiturile ei vor fi ale mele! La ora 14:23, voi avea tot ce mi-am dorit!
Petronel zâmbește și-l ,,stuche" între ochi, apoi se eliberează și o salvează pe Gertude. Marcel era învins de propria lui gură mare și spartă.
Chiar dacă nu pare, în multe lucrări găsești ceva de genul, ori protagonistul trage de timp făcându-l să vorbească, ca apoi să fie salvat de cineva. De ce Marcel nu-l poate împușca în cap pe Petronel atunci când el vrea să-l ,,tragă de limbă"?
2. Ăla cu mască, care de multe ori este o gagică sexoasă, ori un cunoscut al lui Petronel.
Petronel era față în față cu dușmanul lui de moarte. Mantie Însângerată și-a scos masca neagră și a lăsat la vedere un chip frumos de fată, părul blond și ochii albaștri dându-i o senzualitate aparte. Petronel a rămas uimit, fiindcă ea era chiar colega lui de grădiniță care fusese îndrăgostită de el în grupa mică.
Ce nu înțeleg eu la genul ăsta de antagoniști este de ce își acoperă mecla dacă nu au niciun defect fizic în zona aia? Dacă era ars pe tot fățăul mai înțelegeam. Eventual protagonistul avea legătură cu asta. Am mai întâlnit genul ăsta de idee, dar nici chiar ca pe prima.
3. Ăla care nu are niciun motiv să fie rău. E așa pentru că vrea și atât.
— De ce faci asta, Marcel? se vaită Urinela. Ce ți-am făcut ca să mă urăști și să vrei să mă omori?
— Ăăăăă... chiar așa... știam că am omis un detaliu.
Pe mine una mă enervează mult genul ăsta de personaj, fiindcă se vede că nu a fost construit bine. Eu vreau să pot empatiza cu antagonistul la fel ca și cu protagonistul. Vreau să iubesc să-l urăsc și să-l înțeleg. În spatele comportamentului trebuie să fie un motiv bun.
4. Blonda geloasă care își bagă coada peste tot:
Cel mai des este întâlnită în poveștile cu toci-flocii și micul mare mafiot. Este fosta ăluia rău și o înjosește pe fata bună cam degeaba. Ea este super populară, eventual majoretă și Urinela reușește mereu să îi dea peste nas. Vă rog nu mai scrieți asta, vă rog frumos!
5. Antagonista care e rea din gelozie pe alta.
Genul reginei din Albă ca Zăpada. Vorbesc despre femeia care e rea fiindcă vrea să fie cea mai frumoasă, ori fiindcă o părăsit-o Petronel pentru Urinela, iar acum se răzbună.
Cam ăștia sunt momentan. Trecând la câteva sfaturi, faceți un antagonist complex, nu doar de dragul de a îl face. Exact ca și protagonistul el trebuie să aibă o personalitate, elemente care îl fac unic, scopuri și strategii. Cel mai folositor sfat ar fi să arătați că antagonistul este erou în propria poveste. Faceți-l să creadă asta cu toată ființa lui răutăcioasă.
Gata, am terminat. Mă apuc de învățat, să nu mă fac de cacao la concurs. La revedere, dragii mei și mulțumesc din nou pentru susținere!
