150 de clișee și idei pentru a le îndrepta

4. Vampirii

      Doaaaamne, cât așteptam să fac acest capitol. Mă rodea pe interior, ce să mai! Dacă întrebați de ce, păi, fiindcă fantezia este categoria mea favorită și am multe de spus despre clișeele prost scrise care o populează. Astăzi voi prezenta detaliat MIROBOLANTA, INCREDIBILA, UNICA ȘI SENZAȚIONALA POVESTE CU VAMPIRI!
      Și țin să repet, nu toate cărțile cu vampiri sunt clișeice, dar nici toate clișeele nu sunt scrise astfel încât să fie groaznice. Acum voi prezenta doar tiparul după care se iau mulți dintre cei ce abordează tema.

      Ce are orice model clasic de ,,capodoperă" sângerie? Exact, un vampir de sute de ani care e antisocial și singur cuc în conacul lui demn de Casa Regală. Ce se întâmplă apoi? Exact, colțosu' Petronel (așa o să numesc orice personaj masculin tematic) o întâlnește pe Urinela (iar ea e principala), fata care de cele mai multe ori este săracă și a fost vândută de părinți contelui. Dacă nu, ajunge ea cumva să fie folosită de el pe post de mâncare, fiindcă salata ,,Biof", ori sângele de capră nu sunt bune.

      Cred că deja toți aveți un deja vu. La un moment dat, Petronel își dă seama că Urinela nu-i doar cartofu' lui prăjit, sau ketchup-ul de pe el și așa se îndrăgostește! Fata ori e orgolioasă și-l numește monstru, ori îl iubește din prima. El o eliberează și ea decide să stea cu el, eventual devine Madam Urinela, Contesa de Clișeusburg, fiindcă e transformată în vampir mai ceva decât brânza bunicii în mucegai.

     THE FU*KING END!

      În cazuri fericite, emoțiile sunt transmise bine, dar de multe ori, e doar un amalgam de cuvinte mai seci decât sângele Urinelei. Ah, nu tre' să mai pomenesc de ,,fufi-fufi întri tufi" și de faptul că fata rămâne la un moment dat secătuită de puteri ca Marea Moartă de pește, iar Petronel se simte vinovat și-o îngrijește.

      Acum c-am prezentat ,,olecuțâcă " această idee (îs moldoveancă, așa se vorbește ș-acasă, iar aici îmi permit și eu), este timpul să luăm fiecare aspect în parte și să vedem ce idei îmi c**ă mintea (scuzați limbajul licențios) pentru a schimba ușor această poveste.

      Iaaaaar acum mă adresez unei persoane care se știe bine. albastreaua venit momentul să îmi înșir personajul meu vampir pe care de o mie de ani zic că o să-l folosesc, dar îl dau spre adopție, fiindcă na, nu am timp să mă ocup de dezvoltarea lui.

      Revenind, ne vom concentra asupra titlului (voi face un capitol dedicat acestui subiect) care de multe ori conține cuvintele: ,,colți", ,,sânge", ,,vampir",
,,conte", ,,sclavă", sau ,,vândută". Or mai fi și altele, dar pe acestea le-am văzut de multe ori, așa că puteți vă rog să nu fiți următorii care le vor folosi?

      Dar cum buba cea mai mare este la mirobolantul Petronel, să ne concentrăm asupra lui. De multe ori este prezentat drept un vampir puternic de sute de ani care trăiește singur într-o casă uriașă. Cum putem să schimbăm? Îl facem un vampir care nu e prea avansat în rang, îl mutăm la oraș, îi dăm o garsonieră, câțiva prieteni și puf!

      De asemenea, ar putea să nu îi folosească pe oameni drept mâncare, ci chiar să îi ajute. Poate să fie doctor și să depisteze bolile de sânge gustându-l. Sau poate preferă plasma animalelor... sau bea mixuri de fructe, legume și semințe care să îi ofere aceiași nutrienți ca și lichidul roșu al Urinelei.

      Stai, stai, stai, asta m-a făcut să îmi amintesc că Petronel devine dependent de sângele principalei și niciunul nu are același gust. Pfai, ce prostie! Da, or fi oameni cu sânge mai bun, dar de ce ea mereu? De ce nu îl are chiar scârbos? Ah, și de cea bea doar de la fete (eventual virgine)? Acum serios, ăla crapă de foame, dar nu ar folosi un băiat nici mort. Îmi explică și mie careva de ce? Mulțumesc anticipat.

      Acum că avem ceva informații, să creem personajul vampir neclișeic. Așa, Irinel are părul brunet și este mulatru, fiindcă suferă de o malformație care îi dă sensibilitate la lună și nu la soare. Din cauza asta, el nu este marele conte, dar nici respins de toți. Locuiește în România, într-o garsonieră din București, fiindcă adoră să discute cu oamenii. Este student la medicină în anul 3 și vrea să îi ajute pe cei cu boli, luându-le analize exacte prin gustul sângelui. De altfel, Irinel nu vânează pe nimeni, ci bea lapte de cocos și caju, ocazional prietenii îi donează sânge, fiindcă îi apreciază carisma. Are 2 frați mai mari și o soră mai mică și se văd în fiecare weekend. Părinții sunt în Transilvania, iar în vacanțe îi vizitează.

      În povestea lui de dragoste nu mă bag, fiindcă nu mă pricep deloc, așa că spun pas din toată inima. Și dacă vi se pare că în paragraful de mai sus eram sarcastică, vă înșelați, vreau un vampir așa într-o poveste. Dacă a scris, sau o va scrie cineva, vă rog să mă anunțați, citesc din tot suflețelul meu mic și care încearcă să fie original.

      Altceva ce pot să spun? Nu prea mai am ce, fiindcă momentan nu-mi mai vine nimic în cap, deși, dacă voi folosi vreodată o temă cu vampiri, nu va fi prea multă dragoste. De ce? Fiindcă nu vreau, nu e categoria în care îmi place să scriu și care mi se potrivește. E mare lucru, după mine, să recunoști că o categorie e prea mult pentru tine, fiindcă, decât să umplii Wattpad-ul cu un clișeu prost scris și fără emoții (căci nici tu nu le simți), mai bine schimbi subiectul. Nu puteți trăi fără mozoale? Oxigenul a expirat? No, așa că... pfai, intru în subiectul pe care îl aveam pus pentru alt capitol.

      Tac, nu mai dau spoilere. Dacă mai aveți idei să îmi scrieți, mă bucură mult. Pa pa, vă pupă Petronel și Urinela!