Probabil că acesta e cel mai întâlnit clișeu de pe acest minunat site, dar oare de ce? Păi, probabil toți știm de faimoasa carte ,,Crystal", nu? A avut un succes remarcabil, o idee ce pe atunci nu era peste tot. La început părea drăguț ca fata aia bună, tocilara clasei, inocenta aceea cu nasul în cărți, să îl înmoaie pe rebelu' școlii, băiatu' rău și fără principii morale. Problema e că acum această idee e mult prea folosită și a devenit nu doar un clișeu, dar și irealistă.
De ce zic irealistă? Păi, mereu e o acțiune petrecută la liceu, deci personajele au 15-18 ani, nu? Păi cum pănuța mea e mafiot (că de multe ori așa este) un puști mucos care nu poa' nici să se uite la pistol?! Nicio mafie nu ar lua în gașca lor un adolescent amărât care, deși nu trece pe la școală, în cele mai multe cazuri e bătut de grația divină ș-are note de 9 și de 10, eventual olimpic! (și când mă gândesc că eu abia trec la fizică). Desigur, ar trebui să pomenesc și excepțiile, deoarece există într-adevăr și adolescenți traficanți, însă sunt doar niște ,,unelte" pentru grupările mai mari. Eventual au o situație financiară precară și de aceea se bagă în aceste afaceri în care rămân de multe ori blocați.
În general, o astfel de povestire se desfășoară în două moduri, fiind prezente aceleași tipuri de personaje. Să începem cu tocilara:
1. O fată extrem de bună la suflet, sensibilă, care se lasă rănită ușor, fără defecte aparente și care încearcă mereu să îl ajute și să îl înțeleagă pe rebelu' ăla care își bate joc de ea degeaba.
2. Tocilara e oleacă depresivă, se taie cu lama de la ascuțitoare și are un trecut al dracului de tragic, dar totuși învață extrem de bine (e un lucru ireal pentru care voi face un capitol special). Ea devine fruntea frunților grupării mafioate și... STAI, STAI, STAI! Cum adică o puștoaică de 18 ani maxim e în fruntea mafiei?! BĂ, asta e deja prostesc, ca s-o zic pe șleau! Dacă s-ar întâmpla asta, toate mafiile ar fi pline de fetișcane depresive, rănite de misoginii școlii, care vor să le dovedească ce fetițe rele sunt, cu pistoale și 10 la mate, CEEA CE NU SE ÎNTÂMPLĂ! Singurul mod prin care atragi atenția unei mafii e dacă arăți ca bună de pus la produs, dragile mele!
Acum să trecem la minunatul băiat rău:
1. Ăla fără principii morale, misogin, nepoliticos, etc. și care are un trecut de toaaaată jalea de pe lume, părinți morți și tot tacâmul, iar din cauza asta se poartă ca dracu' (ceea ce nu e neapărat incorect, dar voi vorbi de așa ceva altă dată) și învață cât să nu treacă o amărâtă de corijență, directorul școlii sau ceva de genu' punând-o pe tocilară să îl ajute, că doar na, are tipu' vilă și mașină, dar nu și bani să plătească un PROFESOR să îl pregătească și... daaa, înțelegeți voi ce urmează.
2. Ăla care deși nu lucrează la nik are bani și vilă cu 3 etaje, părinții nu sunt precizați, ori îs în fundu' gropii, iar eeeeel... EXACT, e ditamai mafiotu' care se plimbă cu pistolul la curea prin școala pe care o vizitează câteodată, dar ghiciți ce? EXACT, e ceva geniu, căci rebelu' nostru e olimpic și are 10 la toaaate materiile! Dar nu asta e cel mai surprinzător, ci... JACKPOT, chiar dacă lipsește, rar i se pun absențe, multe autoare nici nu precizează de asta, iar el are voie cu pistolăul sau cuțitașul de tăiat pâine, carne, cadavre, etc. la școală, profii tăcând mâlc! Nț, nț, nț...și când mă gândesc că la școală la mine era tevatură că nu-mi prindeam părul.
Vi se pare cunoscut ce am scris mai sus, nu? Logic că da, deci clișeul e evident. Acțiunea e plină de ,,suspans", momente ,,unice" și O GRĂMADĂ DE CERTURI între protagonista cea tocimâlcă și micul mare mafiot! După zeci de mii de discuții, dialog INUTIL și cadouțe ca băietanul rău care în fața lu toci-cioci devine ceva specie de ponei, să fie iertat de iubi-bubi a lui, totul se repară. Povestea are ori un final cu o nuntă de-ar fi geloasă Casa Regală, urmând apoi 10 plozi fericiți, ori cu sacrificiul unuia dintre ei, pentru că iubirea aia e învinsă de mafie sau ceva de genul!
Ah, am uitat să precizez că în 95% dintre cazuri se vorbește 3 capitole despre cum se fufi-tufi ei în pat, pe masă, legați, deslegați, filmați sau nu, gemetele ălea de actori porno de-ar veni vecina de la 2 cu mătura, totul condimentat cu zeci de detalii despre cum o bagă și o scoate în toate pozițiile. Nu o să aprofundez acum subiectul, dar vă rog să încetați cu asta!
Ironie ca ironie, dar eu m-am săturat de același lucru mereu și mereu și mereu! Rar mai vezi câte un autor care încearcă să repare ideea aia expirată, mulți pur și simplu o iau de bună și așa se naște minunata poveste a fetei tocilare care e îndrăgostită de micul mare mafiot, sau în cazuri cu 1% mai realiste, doar de un băiat rebel și totuși în draci de bogat (chiar dacă doar freacă menta).
Știu că am spus că voi da și idei pentru a îndrepta clișeele, dar acesta e așa de folosit încât cu greu îl scoți din penibil. Totuși, pentru cei ce chiar NU POT SĂ SCRIE DECÂT DESPRE ASTA, voi încerca să vă sfătuiesc cât mă duce imaginația:
În primul rând, încercați să scoateți acea mafie din poveste. Știu că vă plac cărțile cu infractori, traficanți și alte chestii de genul, dar în niciuna (exceptându-le pe cele de pe Wattpad) nu este vorba de adolescenți rebeli și impulsivi care se lasă îmblânziți de copchila cu tema la mate făcută mereu.
În al doilea rând, faceți și voi personaje realiste. De ce mereu fata nu are părinți sau sunt groaznici? Ce are dacă e o elevă normală, cu note bune, care are mai mult de 2 prieteni și o viață socială? Pe băiat nu-l mai îmbogățiți atât, că dacă avea bani cu sacu' se ducea la școală privată! De ce nu poate pur și simplu să fie un băiat cu o situație financiară normală, eventual cu părinți care nu sunt mafioți sau ceva de genul. Bazați-vă pe oameni cât de cât normali, că nu scrieți fantezie (ajungem și acolo cât de curând, că mă dor ochii când răsfoiesc acea categorie). Înțeleg că nu are mereu note bune, poate chiar e pe muchea corijenței, dar VĂ ROG, ori îl faceți antagonist până la capăt și atunci are toate trăsăturile de badass și misogin, ori va fi personaj pozitiv, adică nu va fi un nesimțit fără moralitate doar până când îl prinde dragostea!
În al treilea rând, de ce mereu fata aia mai cumințică și cu scăfârlia pe umeri se îndrăgostește de un rebel, idiot, agresiv, etc.? Adică, serios acum, tu, fiind o fată educată și tot tacâmul nu vei începe să te tai pentru unul ca el! E ilogică toată treaba asta, după părerea mea cel puțin.
Un alt mic sfat ar fi să mai schimbați puțin împrejurimile că nu doar liceu e pe Pământ, iar dacă nu... de ce tocilara e mereu ușă de biserică? De ce nu poa' să fie o îngâmfată care se crede mai bună fiindcă are note mari și o iubesc profesorii? (nu în genul ăla, perverșilor). Sau de ce nu se povestește din perspectiva băiatului? De ce se pune accent doar pe cât de rău e el și cum se îndrăgostește de toci-boci? Omu' ăla n-are frați, părinți și restu'... e doar o stană de piatră până îl lovește creanga lu' Cupidon.
Nu știu cât de clară am fost sau dacă v-au fost utile cât de cât spusele mele, dar, așa cum am zis, această temă e expirată, mult prea folosită și devine plictisitoare. Vă recomand să scrieți totuși altceva, dar dacă mai aveți idei pentru a-i scoate pe micul mare mafiot și pe toci-boci din groapa clișeelor, comentariile sunt gratuite, rapide și de valoare. Chiar mi-ar plăcea ca la fiecare capitol să fie măcar câțiva oameni care împart idei creative în comentarii, astfel încât să fie văzute de toți și eventual folosite.
P.S. Nu cred că în acest capitol am făcut pe cineva să se simtă ofensat, iar dacă vreo unul dintre voi a scris așa ceva să știți că nu am vrut să vă jignesc ca persoană (la cât de mulți îs care o făcut tot bad-boy+toci-flocii e imposibil să adresezi capitolul ăsta cuiva anume). Și eu am scris asemenea clișeu (n-am populat wattpad-ul cu ăla, am altul, despre care chiar o să vorbesc la un moment dat, pentru acest site) și pot spune că niciodată nu e prea târziu să te corectezi.
De asemenea, ca să fie clar, fiindcă cineva a înțeles greșit, nu mă iau de inteligența și vârsta persoanelor care scriu așa ceva. Nu îmi pasă că au 12 sau 19, nu ăsta este scopul lucrării mele, așa că sper să nu mai văd comentarii cu faptul că jignesc anumite tinere scriitoare. Nu ăsta e scopul meu.
YOU ARE READING
150 de clișee și idei pentru a le îndrepta
Random. Încă mă gândesc dacă această ,,carte" nu trebuia încadrată în umor. Despre ce e vorba? Înțelegeți din titlu, că nu e pus degeaba, dar, înainte să dați cu hate, nu vă așteptați la vreo lucrare filozofică și serioasă, cu sfaturi luate din cărți...
