40."V-aţi născut amândoi odată, practic sunteţi conectaţi."

1.1K 130 63
                                    

Acesta este capitolul scris de câștigătoarea concursului organizat de mine, @Roxelline. Merită toate urarele de bine pentru că este într-adevăr o scriitoare excelentă. Te pup, scumpo :*


Edy POV

- Eşti sigur că e ok să plecăm în căutarea familiei de psihopaţi Swift când tu ai un picior abia scos din ghips, eu o mână rănită, iar surorile noastre sunt încă în spital? Să nu mai amintesc că aproape ne-au omorât, şopteşte răstit Scott peste pervazul geamului său, aplecându-se din ce în ce mai mult spre mine, de parcă ar fi vrut să îmi îndese mesajul cuvintelor lui pe ureche.

- Nina e iubita mea, m-am zgâit eu la el.

- Şi Melody a mea!

Fratele idiot al Ninei şi-a adâncit sprâncenele într-o cută evidentă ce i se formase pe frunte şi mi-a aruncat o uitătură urâtă ca să-mi dea de înţeles că nu e momentul să ne gândim la fete, cu toate că Nina îmi ţopăie prin minte inevitabil. Nu pot să las situaţia în stadiul în care e acum, când tot ce fac atunci când închid ochii e să mă gândesc în repetate rânduri cum aş putea să-i înscenez o moarte deloc suspectă admiratorului iubitei mele. Să nu mai spun de Maddie, sora lui enervantă ...

- Nu fi o găină fricoasă, Tomlinson! Dacă Dylan Swift crede că poate să-mi consoleze iubita după o despărţire falsă şi apoi să încerce să ne omoare, se înşeală amarnic. Am de gând să-i înfing mutra de bizon fix în asfalt, drept gură de canalizare!

- Am impresia că s-a întors Unicornul Banană, altfel nu-mi explic cum de ai tâmpit aşa brusc! pufneşte dintr-o dată Scott iar eu mă postez în faţa pervazului meu, simţind cum un ghemotoc de sentimente mi se blochează fix în gât înainte să constat:

- O să sune ciudat dar îmi e dor ca Nina să mă jignească!

Mi-am strâns buzele imediat după ce am pronunţat întreaga propoziţie şi mi-am îndreptat privirea spre geamul ei. În altfel de situaţie, acum ar fi fost cu lumina aprinsă şi i-ar fi arătat soră-mii pe fereastră diverse obiecte vestimentare pe care să le poarte. În trecut n-aş fi crezut vreodată că o să duc dorul unor insulte din partea ei sau unor nopţi lungi în care tot ce aş fi putut auzi ar fi fost comentariile mai puţin interesante ale lui Melody asupra hainelor Ninei, dar acum aş da orice să revină totul la normal.

- Mişcă-te, Scott!

Imediat ce m-am dezmeticit din amintiri, l-am tras de tricou înăuntrul camerei mele şi l-am convins cu un alt şir de cuvinte să mă ajute. Poate părea ciudat şi bizar, dar chiar aveam de gând să mă răzbun pe Dylan.

- Pune asta pe cap, i-am spus după ce i-am dat o cagulă pe care o găsisem alături de alte câteva chestii dubioase în vechiul dressing al părinţilor mei. Nu ştiu când sau de ce au avut nevoie de ele, dar se pare că acum îmi folosesc mie.

- Ai luat-o razna, omule!

Noroc că Scott e îmbrăcat în negru, ca şi mine, astfel încât să nu arătăm mai ridicot decât o facem deja. Coborâm împreună scările din interiorul casei mele şi încercăm să nu facem gălăgie ca să nu o trezim pe mama - pentru că tata ştiam deja că se afla la spital cu unchiul Louis, iar mama şi mătuşa Aly rămăseseră să se odihnească. Mă opresc în living când îmi dau seama că-mi uitasem hanoracul sus aşa că-l trimit pe Scott să îl ia, asta doar pentru a nu întârzia şi mai mult plecarea.

- Vezi să-l iei p'-ăla care îi place Ninei, strig în şoaptă după el înainte să se îndepărteaze.

- De unde naiba ai vrea să ştiu eu care hanorac de-al tău îi place Ninei?

- Cum adică? V-aţi născut amândoi odată, practic sunteţi conectaţi.

- Ba nu, idiotule!

Îl înjur odios în gând şi mă întorc cu faţa spre uşă atunci când se deschide şi câteva voci de bărbaţi pe care nu le recunosc imediat răsună abia auzit în living. Lumina se aprinde şi primul lucru pe care îl văd e tata benoclându-şi ochii în direcţia mea, apoi pe unchiul Louis venind spre mine şi ... tavanul. Oh, wow, nu m-a pocnit când a aflat că i-am găurit una din fete dar mă pocnește când pur şi simplu îmi văd de viaţă în propriul living.

Capul mi se roteşte ca un vârtej, dar îi disting paşii lui Scott venind dinspre scări şi anticipez că unchiul se pune în mişcare. Oare ce l-o fi apucat? Poate a intrat în vreo criză hormonală pentru că mătuşa oricum nu e în apele ei ca să continue rutina lor cu frişcă şi mult zgomot!

- Încă unul, încă unul! Ce dracu'? E invazie de hoţi la noi în oraş? îl aud pe tata zbierând şi brusc mă pufneşte râsul când realizez de ce practic viitorul meu socru mi-a altoit una drept în mutră.

- Ce faceţi voi aici? întreabă Scott în şoaptă.

Nu mai aud nimic pentru câteva momente, dar o pufnitură acoperă imediat liniştea şi îl văd pe Scott clătinându-se pe propriile picioare, pe semne că unchiul Louis nu l-a iertat nici pe el.

M-am ridicat în şezut încă râzând şi i-am studiat pe tata, unchiul Louis şi pe ... bunicul Tomlinson? Ce caută el aici? Oare acum ce părere are despre mine când mă vede trântit la podea, cu o cagulă pe cap şi râzând ca un psihopat? Nu o să mă mai lase să mă văd cu Nina, asta-i clar!

- Dubios cartier mai aveţi şi voi, nu-i de mirare că sărăcuţii copii sunt atât de dereglaţi! rosteşte dezamăgit bătrânul Tomlinson iar eu mă simt ofensat şi în acelaşi timp amuzat, continuând să râd ca un bezmetic. Se îndreaptă târâit spre mine şi-mi trage prostia aia de pe cap, ca mai apoi să hohotească de râs încât să-mi dea impresia că a făcut un preinfarct lângă mine. Ce să vezi, e chiar flăcăul Styles! Am zis eu că-s dereglaţi.

- Edy? Scott? De ce furaţi din propria casă?

Eu și Scott ne aruncăm câteva priviri pe care habar n-am cum să le descifrez apoi, fără tragere de inimă, începem să le spunem şi lor ce plan avem. Sau cel puţin aveam, nu cred că ei ne vor lăsa să-i căutăm pe oamenii care au vrut să ne omoare!

- Vă bateţi joc de noi? Voiaţi să mergeţi să-i căutaţi pe screlozaţii de Swift după ce aproape v-au omorât?

- Adică voiaţi să mergeţi fără noi? Să vă fie ruşine, băieţi, credeam că v-am educat mai bine!

În timp ce tata aproape o trezeşte pe mama cu ţipetele lui iar unchiul Louis îşi leagănă dezamăgit capul, bunicul Tomlinson apare de nicăieri cu o bâtă de baseball în mână pe care începe s-o fluture haotic în aer, cât pe ce să-mi zboare capul de pe umeri.

- Vin şi eu cu voi, aşa, de dragul tinereţii mele plictisitoare. Poate oprim şi la un club de bingo în drum spre măcel!

Eu şi Scott oftăm simultam, parcă având aceeaşi idee pe buze. O să fie o noapte lungă ...!


*

O Nouă DirecțieWhere stories live. Discover now