28."Atunci la ce Dumnezeu te referi?"

1.9K 199 110
                                    

Edy POV

Este puțin trecut de miezul nopții și suntem în limuzină, în drum spre casă. Concertul a fost uimitor, fanii au fost geniali, iar părinții noștrii au fost mulțumiți. Nina este lângă mine, foarte obosită, mormăind continuu că vrea să doarmă cât mai repede. Chris și Luisa devin din ce în ce mai apropiați, iar asta am putut-o observa cu toții pe scenă. Cei doi au continuat să se îmbrâncească, să glumească și să alerge veseli unul după altul. Cât despre sora mea și Scott, ei sunt ca de obicei.

De îndată ce limuzina se oprește oprită, cei doi porumbei pleacă direct către camera lui Scott, iar Luisa ne anunță că va petrece puțin timp cu Chris în curtea din spate înainte să meargă la culcare. Doar eu și Nina am rămas în limuzină, doar pentru că ea se chinuie să-și strângă lucrurile împrăștiate.

- Iubito, mergi la mine în cameră. Îți strâng eu lucrurile și vin imediat. O sărut în creștetul capului și o privesc cum își dă pantofii jos, mergând desculță către casă.

Mă aplec în mașină pentru a lua toate cele trei bagaje pe care le-am avut noi doi și închid ușa mașinii cu șoldul. Mergând către casă observ că la casa vecină, unde locuia Ryan, este acum un camion din care se descarcă lucruri. Se pare că avem vecini noi. Nu știu cine s-ar muta aici la miezul nopții, dar nu e treaba mea. Îmi continui drumul, însă aud un Hei miorlăit din dreapta mea. Mă întorc într-acolo și văd o fată mică de înălțime, cam de talia Ninei, cu o cutie în mână, care îmi face cu mâna.

Îi răspund la salut, iar atunci când vreau să mă întorc la drumul meu în fața mea stă Nina. Mă privește cu ochii mijiți

- Ce faci? Mă întreabă sceptică.

- Ăm, voiam să vin în casă? Îi răspund întrebător, și cu toate că știu că n-am făcut nimic greșit, mă simt de parcă am fost prins în mijlocul unei crime.

- O, și te-ai gândit să zăbovești cu noua vecină, hă?

- Poftim? M-a salutat și eu i-am răspuns.

- Aham, deci nu-ți ajunge numai una, nu? Își pune mâinile în sân și se încruntă și mai tare.

- La ce te referi? Am fost doar drăguț!

- Atunci continuă să fi drăguț cu vecina cea nouă, pentru că eu merg să dorm în patul meu!

Mă ocolește și începe să meargă către casa ei, însă o iau de mână și imediat ce arunc sacoșile pe jos, o ridic ca pe o mireasă și intrăm așa în casă. Cu toate că vrea să pară supărată, știu că vrea să zâmbească. Se poate vedea cu ochiul liber că se abține foarte mult din a chicoti, iar atunci când ajungem în cameră mea o întind în mijlocul patului și o sărut.

- Încetează să mai fi geloasă. Dacă nu țineam la tine în tot acest timp, mai mult ca sigur eram cu vreo parașută botoxată precum mama lui Ryan.

Chicotește într-un final și îmi apucă obrajii pentru a mă săruta. Își încolăcește picioarele în jurul taliei mele și adâncește sărultul, apoi îmi amintesc ceva brusc. Mă ridic și merg către ușă.

- Scuze, iubito. Am uitat sacoșile pe aleea din față.

Chris POV

- A ieșit super! Luisa și cu mine stăm pe unul din leagănele din curtea din spatele casei Tomlinson, vizionând concentrul pe care tocmai l-am avut.

- Mai mult ca sigur veți fi pe prima pagină mâine. Spun zâmbindu-i.

- Vom fi! Mă corectează. Și tu vei fi!

- Luisa, eu sunt doar dansator.

- Ai putea fi mai mult...

Tonul ei trist mă face să tac pentru câteva clipe. Analizez fiecare detaliu. Nu aș putea fi mai mult. Nu știu să cânt și probabil aș trage întreaga trupă în jos, iar altceva nu-mi închipui. O privesc cum își blochează telefonul. Își dă finuț părul de după ureche și își împreunează mâinile în poală, jucându-se cu degetele. Trăsăturile ei feminine mă atrag al naibii de mult, iar ea ca și persoană îmi place de două ori mai mult. Cu toate astea nu cred că vrea să îmi ofere nici măcar o primă întâlnire pentru că nu sunt vreo vedetă sau un superstar cunoscut.

- Crede-mă, dacă mă apuc să cânt s-ar putea să--

- Nu la asta mă refeream! Strigă supărată în timp ce se ridică de pe leagăn. Se așează în fața mea încruntată și cu mâinile în sân, privindu-mă de sus.

- Atunci la ce Dumnezeu te referi? Mă ridic de asemenea, însă nu se clintește din loc, așa cum am crezut inițial. Rămâne precum o statuie în fața mea, privindu-mă fix în ochi.

- La faptul că m-am despărțit de Josh pentru că am început să țin la tine!

*

O Nouă DirecțieWhere stories live. Discover now