25."Te iubesc, Edy."

1.8K 214 89
                                    

Nina POV

- Știam eu că vei fi fată cuminte. Îl aud vorbind mândru în difuzor, și pot jura că are un rânjet imens pe față. Lacrimi fierbinți îmi îmbrățișează obrajii și las telefonul să cadă pe pat. Îmi prind părul în pumni și îmi blestem viața pentru că a trebuit să îmi placă de un șarpe veninos precum el. Încep prin a-mi face bagajele pentru mâine, atunci când primesc un mesaj. Îmi ridic telefonul cu mâna tremurândă și citesc mesajul de la Ryan.

"Te las toată ziua de mâine să îți iei rămas-bun de la părinți. Fiindcă sunt băiat bun."

Îmi prind chipul în palme și izbucnesc iarăși în plâns. Norocul meu că nu port machiaj. Abandonez bagajele și încep să plâng cu lacrimi de crocodil. Sufletul mă doare enorm și nu vreau nici în ruptul capului să-l părăsesc pe Edy acum că știu ce simt pentru el, dar nici nu pot lăsa restul grupului să se ducă pe apa sâmbetei din cauza mea.

În timp ce mă înnec în propriile lacrimi, simt cum cineva mă înconjoară cu brațele. Ridic capul de pe genunchi și privesc la persoana respectivă. Firele blonde îi acoperă ochii ce mă privesc milos, iar buzele îi sunt împreunate într-o linie dreaptă.

- Nu mai plânge, iubito. Mă trage într-o îmbrățișare și nici dacă aș fi vrut să refuz nu aș fi putut. Îmi duc mâinile de după gâtul lui, iar el îmi strânge talia. Refuz să îi vorbesc pentru început, dar atunci când îmi dă drumul și mă privește în ochi nu mai pot rezista.

- Te iubesc, Edy. Te iubesc cu adevărat și îmi vei lipsi mult de tot, dar trebuie să treci peste și să îți găsești pe altcineva. Sunt o mulțime de fete--

- Nu, nu trebuie să trec peste. Nici eu și nici tu. Pentru că am un plan.

- Nu ai ce plan face și să funcționeze. Nu face mai mult rău celorlalți și înțelege că nu avem ce face!

- Bine, fie ca tine. Dar măcar ascultă ce am de zis.



Ultima zi care mi-a fost oferită pentru a reuși să-mi iau la revedere de la familie am irosit-o stând în pătură și plângând cu lacrimi amare. Nu vreau să-mi iau adio de la ei. Nu pot. Mi-am petrecut seara cu Edy însă. El a fost singurul de la care mi-am luat rămas bun. Singurul care m-a văzut în ultimele două zile. Am vorbit cu Ryan și am stabilit să plecăm de dimineață, de la ora patru. Nu vreau să dau ochii cu părinții sau frații mei, așa că voi pleca pe ascuns. Planul lui Edy nu are nicio șansă să funcționeze, așa că iată-mă, în fața oglinzii, periindu-mi părul. Mai sunt doar zece minute până va trebui să cobor și să părăsesc locul unde am crescut, așa că mă grăbesc să îmi împachetez restul micilor bagaje. Îmi abandonez telefonul pe pat, așa cum mi-a fost spus, apoi deschid ușor ușa pentru a coborî.

Sunt nevoită să iau după mine doar două geamantane mai mari și o poșetă, având în vedere că trebuie să le car de una singură până la taxi. Las biletul pentru ai mei pe masa din bucătărie și ies ușor prin spate. Ocolesc cu grijă casa și după ce mai arunc o scurtă privire către fereastra camerei lui Edy, unde văd lumina încă aprinsă, mă întorc și plec către taxi-ul ce deja mă așteaptă. Ryan iese din mașină cu un rânjet triumfător și mă ajută cu bagajele, apoi îmi întinde un telefon nou.

- Pe ăsta îl vei folosi de acum. Și nici să nu te gândești să le dai vreun mesaj. Sunt cu ochii pe tine, frumoaso. Mă trage într-o îmbrățișare, însă nu acționez cu nimic. Nu-l vreau aproape, însă nu sunt în stadiul de a face pretenții. Văzând că nu acționez de niciun fel, mă forțează să-l sărut. Știu că Edy ne privește din camera lui și pot să jur că îl aud mârâind până aici. Mă trag încruntată, iar tot ce face Ryan este să râdă.

Drumul către aeroport a fost în regulă, însă inima mea pe tot parcursul acestuia bătea din ce în ce mai tare. Vreau din tot sufletul să plâng, dar trebuie să mă țin tare. Pentru mine și demnitatea mea. Când ajungem în clădirea cea mare, sutele de oameni ce sunt prezenți se agită în căutarea locurilor lor, însă noi trecem de ei, întreptându-ne către poarta la care se află zborul nostru către New York.

- Ryan. Șoptesc cu o voce suavă în apropierea lui, făcându-l să se oprească și să se întoarcă.

- Ce e, iubire? Mă întreabă dubios de blând. Hai că merge totul bine.

- Înainte să urcăm în avion vreau să merg până la toaletă. Spun cu același glas.

- Dar e baie și în avion. Se încruntă confuz.

- Da, dar am niște probleme și trebuie să verific înainte să urcăm. Mă uit la el cu subînțeles, iar după câteva secunde înțelege la ce mă refer.

Dă afirmativ din cap și se așează pe unul din scaunele de așteptare, alături de bagaje, undeva în apropierea băiilor. Intru după ce îmi iau poșeta cu mine sub privirile arzătoare ale diavolului. Diavolul meu.

*

O Nouă DirecțieWhere stories live. Discover now