Angels Secret *Adriana Lima, Neymar Jr and Harry Styles FF*

2.

*Urmatoarea zi la aeroport*

*Din perspectiva Adrianei*

-Angels, va rog sa aveti grija in Londra ! Sunt foarte multi oameni rai in jurul vostru care nu va vor inghiti asa usor minciuna voastra de doi bani. Asa ca daca aveti nevoie de ceva, sunt doar la un telefon distanta ! Ati inteles ?! ne instructeaza Kyle inainte de plecare

-Traim de la 13 ani pe propriile noastre puteri ! Nu ne va sta in cale un an fara tine Kyle ! pufneste Alessandra

-Vorbesc foarte serios Alessandra ! Nu spun ca nu v-ati descurca bine fara mine, dar va rog doar sa aveti grija de voi ! Cer atat de mult ?! spune el deranjat de comentariul Alessandrei

-Da, am inteles Kyle ! spun cu o fata de "imi pare rau", simtimdu-ma prost de replica Alessandrei de adineauri

-Avionul G1102 cu ruta "New York-Londra" va decola in 5 minute ! se aude o voce repetata in difuzoare 

-Astia suntem noi Alessandra ! spun, verificand ecranul mare din fata mea

-Okay angels ! Hurry up ! ne ajuta Kyle sa ridicam bagajele

-Bye boss ! Te iubim ! il imbratisam amandoua cu ardoare

-Prea multa afectiune ! spune el cu lacrimi in ochi

-Hai mai, nu plange ! ii inmanez un servetel

-Plecati pana nu va anulez zborul ! ne loveste el peste fund

Inca o mica imbratisare de ramas bun si am luat-o la goana. Abia dupa ce trecusera cele 5 minute care le anuntase doamna,  eu si Ale ne-am dat seama ca intarziem la decolare.

 Naiba m-a lovit in cap azi dimineata sa imi iau aceasta pereche de stiletto in picioare. Era atat de incomod sa fug pe asfaltul pistei, cu un palton super gros pe mine si cu bagajele agatate de fiecare particica a corpului meu. Dar pe langa dezastrul asta, desigur ca Ale trebuia sa faca ceva ! Cand eram mai aproape de avion, ii cazuse din buzunar rujul preferat, iar vazand ca se intorce dupa el, la ce proasta ii, o trag de maneca paltonului si o tarasc dupa mine, in ciuda protestelor ei. 

Gata ajunse si imbarcate, ne asezam la locurile care ni se cuvin si ne relaxam, odata ce vom fi martore la un zbor de 12 ore. Incerc sa imi iau portia meritata totala de relaxare  si sa dorm putin, insa privirea ucigatoare a Alessandrei nu imi dadea pace !

-Ai noroc foarte mare ca sunt oameni in avionul asta ! spune Ale revoltata

-Ca altfel ce ?! spun eu ofticata

-Chiar acum te-as fi impuscat in mijlocul fruntii !

-Pentru un afurisit de ruj ?! Dios Mio ! Iti voi cumpara intreaga colectie daca asta te va multumi ! spun iritata de importanta care i-o ofera unul afurisit de ruj

-Asa sa fie ca altfel...

-Repet, ca altfel ce ?!

- Las ca vezi tu !

-Vai ca nu mai pot de frica ! spun eu luand o gura de apa

-Asa sa fie ! spune ea si radem amandoua

Zborul avea sa fie lung asa ca am lasat-o pe Ale in pace, mi-am pus castile in urechi si am asteptat sa ajung pe taramul britanic.

*Dupa 12 ore* 

*Din perspectiva Adrianei*

-ADRIANA ! ACORDE MULHER ! imi striga minunata Alessandra in ureche, dandu-mi cu o perna in cap *ADRIANA ! TREZESTE-TE FEMEIE !*