Mereu am plâns,
M-am simțit singură,
Am vărsat atâtea lacrimi,
Mereu uitându-mă în oglindă,
Am uitat cine sunt,
Mi s-au părut ochii atât de stranii.
Am uitat să mai zâmbesc,
Pururea-mi dorință,
Visele se-ndeplinesc,
Numai cu a ta voință.
Am ajuns să mă târăsc,
După urme de fericire,
Am sfârșit în schimb mai mort
Decât fusesem înainte.
