A fost o fată Ce credea în vise. Credea că orice Este posibil. A încercat odată Să-și lase inima liberă. Iar aceasta a plecat Și-a ajuns la un altar. Totul strălucea, Înafară de câteva lucruri Acoperite cu praf. Dar sufletul ei, Deși a observat, Nu s-a gândit niciodată Că va fi pus în lanțuri Și legat, Uitat.
Până într-o zi Când rănile erau atât de adânci Și lanțurile i-au trecut Efectiv prin piele. Și fata a putut Să plece. A ajuns în alte curți, Dar n-a mai stat niciodată Atât de mult. A intrat în lăcaș, A luat ce a putut Și s-a retras încet Ca și când n-ar fi trecut. Iar acum are o casă, Cu lumină și căldură. Se poate bucura de viață, Chiar de-i dură.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
