În umbra înserării
Pe lacul nostalgic
Se scaldă o lebădă
În timp ce suflă vântul tainic
Spre malul adormit.
Plânge salcia tremurând
Încercând să mângâie
Lebăda ce s-a dus
Spre ape tot mai tulburi.
Era frumoasă
Pasărea ce a apus.
A vrut s-o cheme înapoi,
Dar salcia n-a reușit.
Iar pene s-au răspândit
Prin văzduhul stins.