Am iubit și eu o stea,
Și văzând cum se stingea,
Am ţinut-o în palmă,
Iar sufletul i l-am pus în ramă.
Vremea a trecut,
Steaua... A tăcut
Pentru o eternitate,
Și eu... Lacrimi uscate.
Acum că ea a căzut,
Luna mea a dispărut.
Și-am iubit și eu o stea
Și-am plâns mult după ea.
Pentru fiecare dintre noi a existat acea persoană specială sau chiar există. Poate mai multe... Cine știe? Ideea este că fiecare avem pe cineva în minte. Ei bine... Eu am momente când îmi amintesc de cineva drag din trecut. O ființă mică, dar cu un suflet uriaș. Așa vedeam eu, cu mintea aceea de copil. Nu vreau să vă plictisesc, așa că trec la subiect. Apreciați și ţineţi aproape aceste persoane speciale. Un corp are viața măsurată în minute, secunde, clipe. Și faceți ce fac eu cu acel suflet pe care l-am simțit aproape în copilăria mea. Nu-l uitați niciodată. Numai așa poate trăi veșnic.
Primul meu amic, vei rămâne mereu acel papagal pe care mi-l imaginam în costum negru, ca un prinț. Când eram mică mă gândeam că ești un înger păzitor, când am crescut, am rămas cu aceeași impresie.
Mâine este duminică. Într-o zi ca aceasta ţi-ai luat zborul din palmele mele spre un loc, sper eu, mai frumos. Ai grijă de tine, pasărea mea de smarald.
