Viața este grea,
Căci oamenii o fac așa.
Te uiți în dreapta,
Vezi întunericul absurd,
Te uiți apoi în stânga,
Vezi demoni de temut.
În faţă ai lumină oarbă
Ce se stinge când dai de-o cale goală,
În spate totul se pierde,
E prăpastie, urlet și tristețe,
Oamenii cu măști de înger
Te cară spre cărări ascunse.
Iar tu nu mai crezi pe nimeni,
Că odată ce-ai căzut,
Nu te prinde nimeni.
Și stai să rătăcești pe drum,
Poate vei găsi un izvor bun,
Poate vei reuși
Să ajungi cu vulturii,
Să zbori printre munți,
De nimeni să n-asculți.