În gerul crunt
Ce licăre pe afară
Umblă umbre,
Te-nfioară.
Inima bate,
Dar până când?
Vin pete de lumină
Și te scalzi în ele blând.
Dar te ustură în piept.
Ţi se pune junghi curat,
Te afunzi în propriul pat.
Și te apasă un cuțit în cap.
Doare, dar ce poți să faci?
Începi să te descarci.
Plângi fulgi de cristal.
Iarna vine de afară,
Sparge geamul,
Intră-n casă.
Și te uiți acum în jos.
Vezi persoane care plâng.
Și te uiți în sus,
Unde soarele n-a apus,
Unde râzi, zâmbești și zbori.
Aici nu mai mori.