Eram atât de liberi,
Atât de fericiți.
Parcă cerul părea aproape,
Iar iubirea era un joc frumos.
Dar asta a fost odată,
Când săruturile dulci pe frunte
S-au schimbat în atingeri tandre,
Pe umăr, spate, gât,
Când fiecare vrea mai mult de la viață,
Iar timpul ne găsește plângând.
Am uitat să ne jucăm,
Să alergăm și să cântăm,
Am uitat să fim copii.
Și soarta noastră neschimbată,
Ne mai biciuie încă o dată.
Am sărit atât de repede
Peste liberele noastre suflete.
