Merg pe stradă liniștit,
Nu mă grăbesc spre casă.
Ajung eu până la răsărit,
Voi ajunge eu acasă.Dar mai stau puțin pe drum,
Căci plouă așa frumos!
Când inima ţi-e scrum,
Ploaia e de folos.Și ascult atât de bine,
Dar umbrela mă împiedică.
S-o arunc îmi vine,
Să-i arăt cât pot fi de sadică!Dar mă calmez rapid.
Natura-i doar furioasă.
O fi umbrela un lucru perfid,
Dar pot pur și simplu s-o las acasă.