La media: Adele - Hello
Christine
— Ridicǎ-ți mȃinile deasupra capului și culcǎ-te pe burtǎ, altfel ȋți zbor capul!
Aud ca prin vis vocea amenințǎtoare a unui bǎrbat și ȋncerc sǎ nu leșin fǎrǎ sǎ știu ce s-a ȋntȃmplat cu Alexander. Individul care mǎ legase de trunchiul unui copac ȋncepe sǎ alerge, urmǎrit de fascicolul de luminǎ al unei lanterne. Un zgomot asurzitor sfâșie noaptea și ȋmi imaginez cǎ este pocnetul armei care ȋl amenința pe criminal. Scot un geamǎt, iar lumina lanternei mǎ orbește. Nu pot ridica mȃna ca sǎ-mi protejez ochii și de aceea ȋi strȃng cu putere.
— Dumnezeule, exclamǎ bǎrbatul cu arma, ai pǎțit ceva?
Pare prietenos și dau din cap ȋn semn cǎ nu. Bǎrbatul lasǎ jos lanterna și se apleacǎ asupra trupului prǎbușit pe pǎmȃntul ȋnghețat.
— Cum este Alexander? ȋntreb sufocatǎ de spaimǎ.
— Alo, sunt Fernando Cameron, detectiv particular, am nevoie urgent de o ambulanțǎ.
Cel care ȋși zice Cameron dicteazǎ adresa dispecerului, iar eu ȋmi smucesc cȃt pot de tare legǎturile de la mȃini, fǎrǎ sǎ reușesc sǎ le desfac.
— Domnule Cameron... scȃncesc, iar detectivul pare cǎ abia atunci ȋși aduce aminte de mine. Se apropie și taie frȃnghia groasǎ cu un briceag. Ȋmi eliberez mȃinile și picioarele și alerg spre Alexander. El stǎ ȋntins pe pǎmȃnt și nu se mișcǎ. Ȋi mȃngȃi fața și pǎrul, iar mȃna mi se umezește de ceva cald.
Sȃnge!
— Nu, nu se poate! Domnule detectiv, spuneți-mi cǎ trǎiește! hohotesc și mǎ aplec cu urechea spre Alexander.
Nu-i aud respirația, iar pulsul este greu de gǎsit. Ȋmi este atȃt de fricǎ ȋncȃt ȋncep sǎ tremur necontrolat. Simt cum pe umeri mi se așazǎ o hainǎ cǎlduroasǎ și ȋl privesc cu ochii ȋn lacrimi pe detectivul care ȋncearcǎ sǎ ȋmi ofere alinare. Ȋn clipa aceea, se aud mai multe voci, unele rǎstite, și ȋn grǎdinǎ intrǎ cȃțiva bǎrbați ȋmbrǎcați ȋn uniforma serviciului de urgențǎ.
— Aici! strigǎ detectivul, iar ei se grǎbesc cu o targǎ spre noi.
Unul dintre bǎrbați scoate un stetoscop și ȋl ascultǎ pe Alexander. Dupǎ cȃteva secunde urlǎ un ordin spre ceilalți:
— Repede pe targǎ și intubați-l! A intrat ȋn stop respirator!
Începe imediat să-i facă respirație artificială.
Stop respirator?
Mintea mi se blocheazǎ pe aceste douǎ cuvinte care miros a moarte. Nu, nu trebuie sǎ mǎ gȃndesc la rǎu, altfel ȋl voi atrage.
— Ȋi anunț eu familia! strigǎ detectivul spre echipajul care ȋl transportǎ pe Alexander spre ambulanțǎ.
— Eu sunt soția! ȋmi revin brusc din șoc și alerg spre mașina care s-a și pus ȋn mișcare.
— Doamnǎ Smithson, vom merge ȋmpreunǎ! Veniți dupǎ mine! ȋmi strigǎ bǎrbatul privindu-mǎ peste umǎr ȋn timp ce se grǎbește spre casǎ.
Cȃnd ajunge ȋn holul luminat rǎspunde la telefon.
— Cameron! se prezintǎ celui cu care vorbește. Cum? L-ați prins? Am reușit sǎ trag ȋn el, dar tot a reușit sǎ fugǎ! Țineți-l acolo și aveți grijǎ sǎ nu vǎ mai scape! Voi ajunge si eu dupǎ ce trec pe la spital. Da... L-a ȋmpușcat pe clientul meu. Nu știu cȃt e de grav, dar voi afla cȃnd ajung la spital.
YOU ARE READING
Dincolo de copaci
Romance*** Dincolo de copaci se află pădurea pe care noi nu o vedem din cauza lor. Suntem orbiţi de prejudecăți şi nu mai suntem capabili să distingem adevărata faţă a oamenilor din jurul nostru. Nu le vedem sufletul... Doar inocenții...
