La media: MaitreGims- Epuisé
Alexander
O, nu!
Îmi înfund mai bine perna peste cap ca să nu mai aud alarma stridentă a telefonului. Simt cum mă cuprinde iar durerea de cap care se instalează hâdă dupǎ fiecare noapte petrecutǎ ȋn club, cu tȃrfe şi cu bǎuturǎ multǎ.
Abia îmi pot dezlipi buzele, iar gura îmi este amară şi limba umflată. Urăsc felul în care trupul îmi reacţionează după o astfel de escapadă. Ştiu că imediat ce mă voi ridica din pat, mă va doborî ameţeala. Noroc că am fost prevăzător şi am înlăturat orice mobilier în drumul meu spre baie. În dormitor nu am decât un pat - imens, e important acest detaliu - o noptieră pe care îmi aşez telefonul şi, rareori, poposeşte şi o carte.
Nici nu mai ţin minte când am citit ultima carte... Poate că acum şase ani, când m-am mutat aici.
Ignor felul în care se mişcă podeaua şi pereţii, chiar dacă o iau la dreapta în loc să merg înainte, şi mă avânt orbecăind spre uşa băii. Câţiva pumni de apă rece pe faţă reuşesc să mă trezească. Din oglindă mă privește un străin cu un chip îngălbenit pe care barba a început deja să se zărescă. Ochii, identici cu ai tatălui meu, sunt brăzdaţi de vinişoare roşii, iar sub ei se adâncesc cearcăne întunecate.
Ameţeala nu-mi trece de una singură. Deschid dulăpiorul de deasupra chiuvetei şi scotocesc în el, fără să fie nevoie să mă uit. Degetele recunosc forma tubului de aspirină şi scot două tablete pe care le arunc în gură şi le mestec, apoi beau un pahar mare de apă ca să îndepărtez clisa acră din gura mea. Oricum are un gust mai plăcut decât fierea care mi-a inundat gura în această dimineaţă.
Aşa... Acum voi închide ochii şi voi aştepta să dispară durerea de cap!
Asta se întâmplă de mai bine de şase ani. Nu, nu în fiecare zi. Nu sunt atât de rezistent, dar am câţiva prieteni buni care mă însoţesc de fiecare dată, chiar dacă femeile sunt mereu altele. Ne întâlnim seara în clubul nostru şi acolo ne aşezăm la masa noastră şi comandăm băuturi. Nimeni nu are voie să ne ocupe masa chiar dacă noi nu suntem acolo. Am plătit pentru acest drept, dar patronul nu-şi face griji că este păgubit. Când suntem prezenţi, petrecem aproape toată noaptea, iar femeile vin ca muştele la miere. Ştiu că pot găsi întotdeauna ceva de băut de la niște băieți din lumea bună, ca noi. Cele mai frumoase ne însoţesc acasă sau la hotel unde continuăm petrecerea, dar în doi de-acum. Uneori... şi în trei, dar niciodată eu, Alexander Smithson, nu împart o femeie cu un alt bărbat. Ăsta este un principiu pe care l-am respectat întotdeauna.
Chiar dacă mă culc târziu după o astfel de petrecere, mǎ trezesc zilnic la ora 6:00 și alerg şase kilometri, indiferent de vreme și de starea mea. Uneori de-abia apuc sǎ-mi pun capul jos, dar mǎ ridic din pat la aceeași oră, fǎrǎ sǎ ratez nicio zi.
Jur că am vrut să mă abat de la acest obicei, dar nu am reuşit. Ceva mă trăgea din pat şi mă obliga să-mi urmez ritualul cu toate că-mi simţeam trupul greoi ca un bolovan.
Psihologul – atunci când am apelat la unul ca să mă ajute să înţeleg ce se întâmplă cu mine - îmi spunea că este felul meu de a mǎ pedepsi pentru ceea ce fac, pentru modul în care trăiesc.
Nu-mi place, știu cǎ ar trebui sǎ mǎ opresc, dar de fiecare datǎ viața de noapte, așa zișii mei prieteni, iubitele de o zi mǎ împing pe acest drum ales de mine dupǎ ce am împlinit optsprezece ani şi am plecat din casa tatălui meu.
आप पढ़ रहे हैं
Dincolo de copaci
रोमांस*** Dincolo de copaci se află pădurea pe care noi nu o vedem din cauza lor. Suntem orbiţi de prejudecăți şi nu mai suntem capabili să distingem adevărata faţă a oamenilor din jurul nostru. Nu le vedem sufletul... Doar inocenții...
