La media: MAX - Lights Down Low feat. gnash
Alexander
Răsfoiesc de aproape șase ore dosarul cu informații adunate de Alec Mardock și am golit deja patru cești de cafea. Sunt copleșit de ceea ce aflu. Chiar dacă am bănuit că afacerile tatălui meu nu erau Albe ca Zăpada, totuși nu mă așteptam ca ele să atingă acest nivel de criminalitate. Fac o pauzǎ de la aceastǎ ocupație copleșitoare și intru ȋn baie sǎ fac un duș.
Stau sub apa fierbinte minute ȋn șir pȃnǎ cȃnd spațiul din jurul meu devine o baie de abur. Mǎ gȃndesc cu neplǎcere cǎ probabil s-a defectat ceva la sistemul de ventilare. Ies de sub duș și ȋmi pun un prosop ȋn jurul șoldurilor. Ȋncerc sǎ mǎ privesc ȋn oglindǎ, dar e matǎ din cauza aburului dens. O șterg cu mȃna ca sǎ mǎ pot privi. Eu sunt Alexander Smithson. Un bǎrbat de aproape douăzeci și cinci de ani, cu un tatǎ criminal și o soție pe hȃrtie, gata sǎ devin tatǎ al unui copil de cinci ani, pe care nu-l cunosc și cu o iubitǎ – fostǎ, actualǎ, naiba mai știe - care l-a mai și ȋnșelat cu tatǎl lui.
Aaaaa, sǎ nu uitǎm și restul familiei – de Bryan sau de cei mai buni prieteni – Matt și Harry...
Ce, naiba, vreau eu de la viața asta?
Un val de furie și disperare izvorǎște ca o lavǎ din capul pieptului și mǎ cuprinde ȋntr-un incendiu mistuitor. Și arde tot... Ȋmi arde speranțele, visele și ceea ce-mi mai rǎmǎsese din inocența tinereții. Mǎ simt atȃt de bǎtrȃn și de obosit de parcǎ aș duce pe umeri toate greutǎțile și problemele omenirii.
Mǎ privesc ȋn oglinda, care se aburește din nou, și nu-l recunosc pe strǎinul care mǎ fixeazǎ cu ochi de nebun. Furia devine atȃt de profundǎ ȋncȃt ȋmi reped pumnul și zdrobesc fața necunoscutǎ. Oglinda ȋnflorește ȋn zeci de crǎpǎturi ca niște raze de soare care pornesc din locul loviturii. Rǎmȃne ȋn loc o patǎ roșie ȋntinsǎ peste fața care se vede astfel reflectatǎ de fiecare bucǎțicǎ spartǎ a oglinzii. Acum sunt zeci de strǎini nebuni care mǎ ațintesc batjocoritori din spatele bucații de sticlǎ.
— Alexander! vocea Melissei se aude dincolo de ușǎ, ȋnsoțitǎ de o bǎtaie insistentǎ. Ești acolo? S-a ȋntȃmplat ceva? continuǎ ea la fel de neliniștitǎ.
— Ies imediat. Tocmai mi-am terminat dușul! ȋi strig strǎduindu-mǎ sǎ par calm.
Imaginea Melissei mișcȃndu-se si gemȃnd sub tatǎl meu ȋmi ȋntunecǎ mintea. Respir adȃnc și strȃng puternic pleoapele ca sǎ-mi disparǎ vedenia. Mǎ hotǎrǎsc sǎ nu-i spun nimic pȃnǎ nu aflu totul. Va fi greu sǎ ȋmi joc rolul, dar voi ȋncerca. Nu am nimic de pierdut. Ȋmi recompun masca și ies cu un zȃmbet larg adresat Melissei.
— Mi-a fost dor de tine!
Buzele Melissei se lipesc fierbinți de ale mele, iar eu intru ȋn rol și ȋi rǎspund la fel de pasional. Stomacul meu ȋnsǎ nu se poate preface și ȋi simt cu neliniște revolta, fǎcȃndu-mǎ sǎ mǎ dezlipesc de ea ȋnainte sǎ compromit totul.
— Și mie. Unde ai fost? Te-am sunat de mai multe ori ȋn dimineața asta și nu mi-ai rǎspuns!
Mǎ prefac supǎrat și plec de lȃngǎ ea pentru a-mi lua halatul de pe pat. Ȋmi trag mȃnecile și ȋmi leg cordonul, cu spatele la ea.
— Am avut bateria descǎrcatǎ! o aud mințind ȋn spatele meu.
Minte! Te ia de fraier, ca de obicei!
YOU ARE READING
Dincolo de copaci
Romance*** Dincolo de copaci se află pădurea pe care noi nu o vedem din cauza lor. Suntem orbiţi de prejudecăți şi nu mai suntem capabili să distingem adevărata faţă a oamenilor din jurul nostru. Nu le vedem sufletul... Doar inocenții...
