Dincolo de copaci

Capitolul 15 - Surprize

La media: Vitaa - Game Over ft. Maître Gims

Christine

          Când m-am trezit în dimineața aceasta, am fost uimită să mă văd din nou într-un salon de spital.

          Stai, ultima oară parcă eram în sala de sport. Cum am ajuns aici?

          Apoi îmi amintesc că de fapt ultima oară eram întinsă pe jos în sală de sport și cu mai multe persoane îngrijorate în jurul meu. Una dintre ele era profesorul Adams, iar alta - cred că am visat, nu poate fi adevărat - era Alexander. În rest, mulți necunoscuți.

          Alexander - dacă a fost vis, asta e - părea atât de îngrijorat... Regreta probabil felul în care s-a comportat cu mine.

        Dintr-odată, constat că nu mai sunt supărată pe băiatul cel bogat care mă torturase atât de mult în ultimele săptămâni.

          Tocmai când mă întrebam de ce sunt singură, apare dulcea, buna și veșnic-voioasa mea prietenă, asistenta Nelly. Aceasta este cu zâmbetul ei permanent pe față - pun pariu că l-a tatuat - și deschide larg fereastra.

          — Bună dimineața, Frumoasă Adormită! Te-ai gândit că nu mai este satisfăcător patul tău și ai venit să-l încerci pe-al nostru? Sau ți-a fost dor de mine, ființă nerecunoscătoare ce ești, care își abandonează prietenii săptămâni în șir!

          Nelly mă îmbrățișează, apoi îmi studiază obrazul care îmi zvâcnește dureros.

          — O să ai o vânătaie de toată frumusețea, dar poți începe să folosești fardurile. Este timpul să înveți cum se aplică fondul de ten, gloss-ul, fardul de obraz, tușul sau creionul pentru ochi...

            — Hoo, oprește-te, moară! Ca de obicei, îmi dai veștile proaste cu expresia TOCMAI AI CÂȘTIGAT LA LOTERIE !!! Și mie îmi pare bine că te revăd, deși nu aceasta este formula mea preferată, adaug și eu, îmbrățișând-o.

              — Aaaa, am uitat să-ți spun, dar a venit Miriam, însoțită de un băiat tare chipeș. Altul decât cel de ieri, nebunatico! Ai devenit tare frivolă, în ultimul timp de când nu ne-am văzut.

          Nelly îmi aranjează perna și cearceaful în timp ce mă bombardează cu aceste informații.

         Băiat chipeș? Altul decât cel de ieri? Aaaa, probabil o fi fost unul dintre băieții din sală, trimis de profesorul Adams ca să vadă cum mă simt. Dar azi... Dumnezeule, n-o fi....? Sunt nebună! Cred că lovitura de la cap e de vină. Ce să caute El aici?

          Curând ușa se deschide și pe ea intră Miriam care aduce vești, haine și mâncare. Vreme de douăzeci de minute, Miriam mă așteptă să fac duș. După ce termin, îmi studiez obrazul drept în oglinda aburită a băii. Acesta este încă umflat, iar pe diagonală este traversat, până sub ochi, de o dungă lată de culoare roșu închis.

         Iată-mă acum și marcată cu litera stacojie! 

         Bine că măcar nu m-a părăsit simțul umorului.

         Alung orice gând din minte si intru din nou în camera de spital - O rezervă? De unde bani pentru o astfel de cameră? - iar Miriam mă ajută să mă îmbrac cu hainele aproape noi aduse de ea. În tot acest timp, gura nu îi tace o clipă.