Dincolo de copaci

Capitolul 19 - O şansă ratată

La media: Maître Gims - Brisé

Alexander

După ce dorm câteva ore chinuite în care mă trezesc de mai multe ori, mă ridic din pat, fac duș ca să îmi revin, mă îmbrac în ce găsesc mai repede și mă grăbesc spre casa lui Matt. Acesta îmi deschide ușa cu o mină plictisitǎ, dar mie nu-mi pasă. Fără să mă obosesc să-l salut, mă reped spre dormitor și ciocăn la ușă. Christine nu-mi răspunde, iar Matt pare să se amuze.

- Unde naiba este? mă reped eu spre el după ce verific camera și văd că fata mea nu este acolo.

- A plecat acasă. A zis că nu vrea ca bunica ei să se îngrijoreze.

- Cum ai lăsat-o să plece când ar fi trebuit să o vadă un medic?

- Christine este cea mai puternică fată pe care am cunoscut-o, zise Matt cu admirație privind în gol. S-a trezit în dimineața asta, m-a rugat să-i cumpar câteva haine, s-a îmbrăcat și a plecat acasă. A zis că mă va contacta în cursul zilei de azi.

Pentru prima dată îmi vine să șterg zâmbetul prietenului meu cu un pumn. Plec și trântesc ușa în urma mea. Sper să se strice.

Unde naiba s-a dus? Acasă? La facultate?

Mă uit la ceas. E aproape 12:00. Peste douăzeci de minute începe ora de sport.

Nu poate rata pentru că are nevoie de creditele alea nenorocite ca să nu piardă bursa aia de rahat!

Accelerez cât pot de mult ca să nu mă oprească Poliția și opresc în parcarea facultății. Alerg spre sala de sport și ajung exact când Adams fluieră începutul jocului de antrenament. Viteaza de Christine aleargă spre panou în tricoul ei negru - cum de n-am văzut că se mulează atât de bestial pe sânii ei? - şi aruncă mingea spre coș. Înscrie, iar idioții de băieți din echipa sar pe ea și o îmbrățișează care mai de care. Tâmpita pare mulțumită pentru că nu protestează de fel. Cred că s-a machiat pentru că vânătăile nu-i sunt vizibile. Totuși fața ei nu arată chiar așa cum trebuie.

Sunt curios ce explicații i-a dat antrenorului pentru felul în care arată.

- Smithson! mă strigă antrenorul când mă vede. Jucătorul meu favorit! mă complimentează el în continuare.

Mă apropii și toți studenții mă înconjoară. Toți, cu excepția Christinei care preferă să exerseze aruncarea la coș.

Mă lași? Te-a apucat tocmai acum dorul de antrenamente? Ok, vrei să te antrenezi, te vei antrena!

Sunt furios pentru că nu are grijă de ea și pentru că nu mă bagă în seamă.

- Știi, zice antrenorul spre mine cu o voce plină de speranţă, am iar puțină treabă. Te ocupi tu? arată cu capul spre grupul de sportivi în mijlocul cărora se află fata mea preferată.

- Desigur, domnule antrenor. Mă schimb într-un minut și vin!

Revin pe teren în scurt timp, după ce mă echipez. Antrenorul dă mâna cu mine și pleacă grăbit lăsând lupul paznic la oi. Fluier și toți vin în jurul meu. Chiar și Christine care stă mai într-o parte ca să n-o remarc.

De parcă aș putea s-o fac!

- Astazi vom executa un joc de antrenament. Vom face echipele și vom juca cincisprezece minute la un coș, apoi alte cincisprezece minute la celălalt. Voi juca și eu, iar din echipa mea vor face parte Anderson, Jordan, Meredith și Karla. Richard, alege-ți și tu echipa!