Dincolo de copaci

Capitolul 22 - Afaceri neterminate

La media: Guess Who feat. Tudor Chirilă - Prea Curând 

Alexander

          Soarele îmi bate chiar în ochi când îi deschid. Încerc să mă feresc cu brațul, dar nu pot. Îl trag cu putere de sub greutatea care l-a amorțit. Mormăitul gros al Jessicăi mă oprește să continui. Mă întorc spre ea şi mi se pare că o văd pentru prima data. Machiajul i s-a întins pe toată fața şi, dacă nu m-ar durea îngrozitor fruntea, aş izbucni în hohote. Seamănă cu un Panda, dar nu e la fel de drăguță. De fapt, seamănă cu o târfă ieftină, luată de pe stradă.

          Până aici am putut să mă cobor.

          Oftez când îmi amintesc de seara trecută. Îi văd şi acum expresia rănită a Christinei. Mi s-a întipărit dureros pe retină. Am fost uluit să o revăd acolo, în postura de a mă servi pe mine, deși aceasta nu a fost prima oară. Numai că acum știam cine era şi ce simțeam pentru ea. Dar era prea târziu pentru noi doi. Era imposibil să mă mai apropii de ea, mai ales de când aflasem cum tatăl meu i-a distrus familia și viața.

            Cum aș mai putea să îi stau alături sau să fie nevoită să se așeze cu tatăl meu la aceeași masă?

           Dar asta nu însemna că nu îmi provoca totuși cea mai cumplită durere.

         Nunta cu Brianna urmează să aibă loc în mai puțin de două săptămâni. Uniunea noastră a fost hotărâtă la cina de familie din ultima seară în care am vorbit cu tatăl meu. De-atunci am făcut tot ce este posibil să îl evit. Nu pot să nu-l urăsc pentru ce i-a făcut Christinei şi pentru ce ne-a făcut, în fond, amândurora. Dar nu am ce face, trebuie să îmi port crucea. E tatăl meu și trebuie să-mi accept soarta.

          Seara în care s-au întâlnit familiile Smithson şi Bayns a fost una din cele mai cumplite pe care le-am trăit în cei aproape douăzeci şi cinci de ani ai mei. Tatăl meu, Abey - care toată seara a tăcut şi m-a privit cu milă - Bryan cu Louisa, pe de o parte, iar de cealaltă, domnul şi doamna Bayns, Harry cu Mandy şi, nu în ultimul rand, Brianna, au luat parte cu toții la execuția mea. Fața fiecăruia exprima sentimente atât de diferite încât un psiholog ar fi putut scrie o carte groasă cu privire la efectele unui singur eveniment asupra unui grup de persoane.

           Tatăl meu era întunecat și își ascundea cu grijă emoțiile, dar eu îl cunoșteam și ştiam cât de îngrijorat era pentru rezultatul întâlnirii noastre. Abey era singura care bănuia prin ce trec și încerca să mă susțină din priviri, atât cât putea şi ea. Mulțumesc, Abey! Bryan era impecabil, ca de obicei, iar pe chipul său nu se citea altceva decât grija față de bunăstarea și veselia celorlalți. Louisa își încrucișa privirile pline de ură cu Mandy, care îi răspundea în același fel. Domnul Bayns o sorbea din priviri pe Brianna, care era singura persoană care strălucea indiferentă la întunericul din jurul ei. Harry mă analiza cu surprindere, mai ales că știa ce sentimente am, sau mai bine zis nu am, față de sora lui. Doamna Bayns ne privește pe toți cu superioritate ca și cum este obligată să participe la o mezalianţă.

          Pe tot parcursul serii s-au discutat afaceri. Afaceri pe care trebuia să le aibă în vedere parteneriatul familiilor Smithson şi Bayns. O singură dată s-a discutat despre căsătoria mea și a Briannei. A, nu că sa ne întrebe dacă ne dorim, dacă ne iubim sau dacă avem cât de cât sentimente unul față de celălalt, ci doar ca să se stabilească nunta în funcție de programul destul de încărcat al celor doi președinți. Ziua căsătoriei mele era fixată exact cu o zi înaintea celei a lui Bryan. Când a auzit, Louisa a încercat să protesteze pe motiv că nunta ei ar fi umbrită de a mea în cazul în care ar avea loc cu doar 24 de ore înainte. Imediat, însă, a intervenit Abey şi a redus-o la tăcere pe un ton categoric și rece. Bryan nu a zis nimic, doar m-a privit ciudat, ca şi cum încerca să înțeleagă spectacolul de teatru la care asista.