Play or be played

Capitolul 20

-Doamne, te rog sa o gaseasca! Mi-as da pana si pantofii Prada primiti de la Vanessa numai sa o stiu in siguranta! a strigat bruneta cu o tonalitate de bogatasa alintata, amuzandu-i pe baieti cu afirmatia acesteia.

-Ai sunat? a intrebat Dean curios.

-Da, acum sper sa nu fie prea tarziu.

***

Desi ar fi avut pregatite multe cuvinte de dulce pentru Aiden, a preferat si de aceasta data sa taca, infricosandu-se numai la gandul amenintarii impertinente a acestuia. De ce trebuie ca cei din rasa masculina sa fie toti niste badarani lipsiti de scrupule? si-a spus aceasta oftand, dupa care si-a strans si mai mult picioarele la pieptul gol. Minunat, pe langa faptul ca era amenintata din cinci in cinci minute, hainele ii erau complet sfasiate si prin urmare era nevoita sa stea dezbracata pentru cine stie cat timp in camera aceea ingrozitor de rece, privata de orice sursa de caldura. Ii era groaznic de frig, iar acest lucru nu mai putea fi ignorat tinand cont de pielea inghetata care se infiora din ce in ce mai mult, cersind macar o patura care sa o incalzeasca. Dar din pacate stia prea bine ca asta era ultima ei problema in momentul de fata, deci nu putea sa se planga de conditiile vitrege ale vremii cand era pe cale sa fie vanduta cat de curand, precum o bucata de carne proaspata. Trebuia neaparat sa inceapa sa se gandeasca la un plan destul de bun de evadare, dar acest lucru ii parea destul de greu din moment ce camera in care se afla era complet goala si mai era si supravegheata permanent pe deasupra. Poate ca erau barbari si cruzi, insa acei oameni cu siguranta nu erau prosti, iar asta ii facea munca al dracului de dificila.

-Ti-e frig? a intrebat Aiden pe un ton sec, pastrandu-si expresivitatea fetei neutra.

Jessica l-a privit uimita pret de cateva secunde, dar i-a trecut rapid si nu a putut sa isi abtina privirea plina cu sarcasm si raspunsul ironic care a urmat:

-Dar ce te face sa crezi asta? Faptul ca in camera asta nenorocita sunt in jur de zero grade, sau faptul ca mi-ai jupuit putinele haine pe care le aveam si acum sunt aproape complet goala? Fa-mi te rog un serviciu si atunci cand ma veti vinde, macar trimiteti-ma prin Miami, Guatemala, sau nu stiu...tari in care sa nu imi inghete fundul de frig in caz ca voi fi aruncata intr-o camera infecta in mijlocul nicaieriului. 

Abia dupa ce si-a terminat discursul a realizat ca a cam intrecut din nou masura, insa pur si simplu nu a putut sa tina asta pentru ea. Mereu a sustinut faptul ca o intrebare stupida cere obligatoriu un raspuns ironic pe masura, asa ca totul a venit cat se poate de natural. Chiar daca asta nu avea sa ii aduca tocmai lucruri bune, pur si simplu nu a putut sa se abtina. 

-Sunt foarte curios cat mai ai de gand sa te joci cu focul, a raspuns acesta destul de calm, in timp ce isi scotea relaxat pachetul de tigari din geaca.

Surprinsa de atitudinea lipsita de agresivitate, satena a oftat usurata. Ultimul lucru care ii lipsea era sa se trezeasca din nou trantita dur de podea, rugandu-se la ceruri sa nu fie violata. Da, ajunsese intr-un moment de disperare sa faca pana si asta, desi era mai mult un lucru mecanic, caci nu credea in Dumnezeu. De fapt, daca statea bine sa se gandeasca, nu credea in multe lucruri.

-Maseaza-mi putin spatele. Imi simt oasele intepenite, a spus acesta degajat, ca si cum se cunosteau de-o viata si erau prieteni la catarama.

Jessica l-a privit socata, si aproape ca i-a venit sa izbucneasca intr-un ras copios. A pufnit in schimb amuzata, nevenindu-i sa-si creada urechilor ce aude. Baiatul ala avea nevoie serioasa de un control mintal daca chiar credea ca va face asta la cum a tratat-o pana acum. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu el era cel care a zacut pe podeaua aceea rigida o zi intreaga, asa ca avea un tupeu incredibil sa afirme ca el era cel cu oasele intepenite.