Play or be played

Capitolul 20

-Minunat. Pana atunci lasa-i pasarica in pace, Aiden! a spus acesta glumet, dupa care a parasit in linste camera, dar nu inainte sa ii faca jucaus cu ochiul Jessicai.

Aceasta a rasuflat usurata pentru prima oara dupa mult timp, felicitandu-se in sinea ei pentru afirmatia care i-a dat o zi la dispozitie sa scape din acest infern. Era complet constienta de faptul ca in cazul in care nu va reusi sa evadeze viata ei avea sa fie un chin total, insa daca nu ar fi riscat, pana la noapte ar fi fost deja abuzata de cine stie cati nemernici obsedati sexual si asta ar fi distrus-o complet. Pana aici, o jucase bine. Insa stia ca adevarata provocare abia acum incepe si timp prea mult nu avea la dispozitie. Trebuia sa ticluiasca un plan de scapare cat mai repede posibil, iar daca nu, macar sa gaseasca un obiect ascutit cu care sa isi puna capat zilelor in caz ca avea sa esueze. Nici nu incapea in discutie sa ajunga sa fie vanduta ca ultimul animal de companie, daramite sa mai fie si obligata sa le satisfaca barbatilor fanteziile bolnave si nevoile dezgustatoare ascunse. Prefera sa moara in picioare decat sa se tarasca in mod jalnic si patetic pentru tot restul vietii, asa ca nici macar nu vroia sa ia aceasta varianta in calcul.

-Eu nu as fi atat de bucuros in locul tau, draguta. Daca te-a pus dracu sa minti, nici macar nu iti trece prin capusorul ala frumos al tau ce te asteapta! a spus Aiden cu ostilitate, buzele arcuindu-i-se intr-un zambet malitios.

-Atunci pacat pentru mintea ta bolnava ca nu mint! a raspuns aceasta pe un ton zeflemitor, afisand cea mai implacabila siguranta de sine de care dispunea.

-Ti-as sugera sa o iei mai usor cu injuriile la adresa mea si cu tonul de fetita rasfatata, sau data viitoare nici naiba nu te mai salveaza din mainile mele! a replicat barbatul destul de serios.

Ca raspuns fata si-a dat plictisita ochii peste cap, fiind deja destul de satula de amenintarile care nu conteneau sa curga din partea lui Aiden. Desi stia ca nu era intocmai cazul sa se joace cu focul, a continuat sa il infrunte, bazandu-se pe faptul ca pana maine nu avea ce sa-i faca. Asa ca de ce sa nu profite de acest micut avantaj castigat?

-Discursul asta de baiat rau e improvizat pe moment, sau folosesti aceleasi replici pentru fiecare fata care are ghinionul sa dea peste tine pe strada? 

Expresia fetei i s-a inasprit, iar spre surprinderea satenei a inceput sa se apropie amenintator de mult de ea, prinzandu-i brutal barbia intre degete pentru a o forta sa il priveasca in ochii lui intunecati, ce debordau de o rautate arzada.

-Asculta-ma bine, scumpete. Nu trebuie sa ti-o iei in cap numai pentru ca Ethan mi-a spus sa nu ma ating de asa-zisa ta virginitate. Pana la urma asta tine de o singura gaura, iar eu mai am doua la dispozitie! a incheiat barbatul ranjind draceste, tonul pervers al acestuia facand-o sa se cutremure pana in maduva oaselor.

***

-Deci eu nu mai suport! Sun la politie! a exlamat Bonnie ajunsa la limita disperarii, ingrijorata peste masura de faptul ca prietena ei era disparuta de atata timp.

-Da-i drumul! a sustinut-o Ryan de asemenea destul de ingrijorat, desi nu ar fi admis acest lucru cu voce tare nici in ruptul capului.

Inca nu ii venea sa creada ca se agitase o zi intreaga pentru nesuferita aia mica care il scotea mai mereu din sarite, mai ales ca la cum s-a purtat in ultimul timp mai avea putin si-i aranja el insusi disparitia. Chiar daca de cele mai multe ori satena era ca un ghimpe in coasta, parca se obisnuise cu prezenta ei enervanta prin jur. Devenise ceva..natural. Desigur ca nu avea sa poarte doliu luni intregi daca aceasta avea sa nu mai fie gasita vreodata, dar ar fi preferat totusi sa ii mai vada fundul ala sexos fataindu-se prin apartament, macar pana o mai avea de cateva ori si se plictisea inevitabil de ea. Dar pana la urma cine era el sa se puna in calea destinului? Fie ca ar fi fost sau nu gasita, cursul vietii lui avea sa fie in continuare acelasi, iar la ce viata activa ducea nu incapea indoiala ca avea sa o uite la fel de repede cum a intrat in viata lui. Si totusi, undeva in adancurile fiintei lui intunecate, spera sa nu se ajunga la asta. Oricum, era ceva imperceptibil.