Play or be played

Capitolul 19

-O vindem! a zis un altul, facandu-ma sa tresar considerabil.

-Pare o idee buna. Asa ne scoatem si banii cu care ne era dator viermele ala! a adaugat tipul cu palma pe cel mai indiferent ton din lume.

-Stiti macar cate ceva despre ea? Daca e virgina sau prea folosita, daca arata bine la corp, sau ma rog, chestii de genul. Trebuie sa stim cat de cat ce vindem, la dracu!

-Pare destul de focoasa tipa, iar in ceea ce priveste uzura... voi afla in curand deci lasati-o pe seama mea! a raspuns acesta pe un ton pervers, facandu-ma sa ma infricosez mai mult ca oricand.

Nu, nu mi se putea intampla una ca asta. As fi preferat sincer sa mi se doneze organele sau sa mi se zboare creierii decat sa patesc asa ceva. Era cel mai crud si injositor lucru posibil, iar eu aveam de gand sa fac pe dracu-n patru ca sa ma salvez. Nu aveam nicio idee cum voi face acest lucru, dar o voi face chiar daca va trebui sa calc peste cadavre pentru asta. 

Un scartait ascutit m-a trezit la realitate, remarcand cu stupoare faptul ca in fata mea se afla tipul care promisese ca se va ocupa de mine, pe fata acestuia arcuindu-se un zambet crunt si plin de rautate. Mainile si le legana lejer de o parte si de alta a corpului, iar privirea si-o tinea fixata pe mine cu scopul de a ma intimida si de a-mi instala si mai mult teama in corp. Si din pacate, se descurca de minune.

-Ia te uita, se pare ca in sfarsit s-a trezit printesa. Sper ca ti-ai facut somnul de frumusete papusa, caci noi doi avem o gramada de treaba de facut! a spus barbatul cu malitiozitate, analizandu-ma flamand din cap pana-n picioare.

Mi-am marit ochii ingrozita, constientizand pe deplin faptul ca ma aflam in cel mai mare rahat al vietii mele. Si acum, ce ar trebui sa fac?

***

*Din perspectiva autorului*

-Ryan, Dean! In sfarsit ati ajuns acasa! a strigat Bonnie cu o tenta de disperare in voce, gesticuland violent in timp ce se plimba agitata dintr-o parte in alta a camerei, starnind confuzia celor doi.

-Ce s-a intamplat? a intrebat curios Dean, privind-o pe bruneta de parca doar ce scapase recent de la spitalul de vis-a-vis.

-Jessica s-a intamplat! a spus ea la fel de framantata, continuandu-si cu neastampar promenada din sufragerie.

-Ce s-a intamplat cu Jessica? a adaugat si Ryan la fel de confuz, neintelegand absolut deloc atitudinea lui Bonnie.

-Nu stiu, asta-i problema! Sa dea dracu daca stiu ce s-a intamplat cu ea! a tipat brunteta din ce in ce mai panicata, trantindu-se in cele din urma pe canapea.

Cei doi barbati s-au privit intrebatori, o mica incruntatura strabatandu-le chipul. Orice ar fi fost, sigur nu era de bine.

-Detaliaza, Bonnie! i-a replicat Ryan cu o tenta de ingrijorare, aproape insesizabila ce-i drept.

-Ieri a plecat sa-si caute o noua locuinta. Stiti, vroia sa se mute. Ideea e ca nu a ajuns deloc acasa de atunci si are si telefonul inchis, iar eu am inceput sa-mi fac griji serioase!

-Hei calmeaza-te, vorbim de Jessica aici. Cine stie ce i s-o fi nazarit ei dintr-o data..poate s-a dus sa doarma la cineva, a spus Ryan incercand sa o linisteasca, desi pana si lui i se parea destul de ciudata situatia.

-M-am gandit si eu la asta, doar ca problema e ca am sunat la toata lumea si nimeni nu stie nimic de ea.

-Poate mai are si alti prieteni de care ai uitat, gandeste-te.

-Jessica? Oh, te rog! Jess nu suporta trei sferturi din populatie, iar restul nu o suporta pe ea. Crede-ma, nu are prea multi prieteni. Nu am uitat pe nimeni. Am sunat-o pana si Vanessa si acum si ea e destul de ingrijorata. Nu stiu ce sa mai fac, ceva sigur nu e in regula! a izbucnit Bonnie, fiind vizibil afectata de disparitia prietenei sale cele mai bune.