Play or be played

Capitolul 14

Observand destul de uimit faptul ca nu a reusit sa obtina ceea ce si-ar fi dorit din partea satenei, a eliberat-o in cele din urma din posesivitatea corpului sau fara alte insistente. De indata ce a realizat pe deplin faptul ca a scapat in sfarsit, Jessica a ridicat palma hotarata sa il invete pe nesuferit o lectie, insa acesta a reusit sa ii contracareze lovitura la timp cu rapiditate.

-Sa nu mai faci asta niciodata daca stii ce e mai bine pentru tine.

Tonul lui era complet lipsit de inflexiuni, iar privirea dura si impozanta de pradator aproape ca a facut-o sa se cutremure. Cum poate un om sa isi schimbe atitudinea atat de radical?

-Acelasi lucru e valabil si pentru tine! i-a replicat Jessica taios referindu-se la mica lui iesire de mai devreme.

-Fac ce vreau, cand vreau. Nu imi pasa daca iti convine sau nu! a raspuns acesta sever, pastrandu-si cu sfintenie vesnica atitudine impunatoare.

-Atata timp cat nu are nicio legatura cu mine poti sa si jonglezi in timp ce faci echilibristica pe sarma, nu imi pasa. Dar nu te astepta sa stau cumintica si sa tac oricand ti se scoala tie sa sari pe mine! a exclamat Jessica din ce in ce mai iritata.

Acestea fiind spuse, satena a intors spatele enervata, pregatindu-se sa intrerupa micuta partida amoroasa dintre Bonnie si Dean care nu pareau ca aveau sa se simta prea curand. Tot ce dorea in momentul de fata era sa intre in camera ei si sa zaca acolo pana la vreo zece seara alaturi de o cafea espresso si niste fursecuri cu ciocolata. 

Odata intrata in sufragerie cu mainile pozitionate la ochi si injurand in gand, aceasta a inceput sa tuseasca teatral fapt ce i-a determinat pe cei doi sa tresare speriati.

-Jess! Ehm..noi..noi doar..

-Bonnie tu doar scuteste-ma si du-te in alta camera cu iubietel cu tot! a spus satena deranjata, dandu-si mai apoi la o parte mainile de indata ce a auzit zgomotul provocat de usa, semn ca parasisera incinta si intrasera in dormitor.

-Si fara zgomote suplimentare daca se poate! a strigat aceasta in urma lor, oftand obosita si intrand apoi in camera ei.

 ***

Trecusera deja mai bine de doua saptamani de cand cei patru erau nevoiti sa convietuiasca impreuna, dar din diferite motive pentru fiecare in parte a parut o vesnicie. 

Certurile constante dintre Ryan si Jessica nu au intentionat vreo clipa sa ia pauza, asa ca nu e de mirare ca in acest interval de timp aparent scurt au avut loc contradictii si ciondaneli cat pentru intreaga viata. Divergentele incepeau de obicei inca de la primele minute ale diminetii si se mentineau constante pe parcursul zilei, ajungand intr-un final sa se aprinda semnificativ pe timpul serii, cand amandoi se simteau proaspeti si in forma petru o lunga si antrenanta partida de ironii. Nu este greu de dedus faptul ca Bonnie si Dean au fost mai mereu prinsi la mijloc, gandind deseori deznadajduiti faptul ca intr-o zi aveau sa isi ia campii. Desigur ca au avut momente in care au incercat sa intervina, insa cand persoanele in cauza sunt mai incapatanate decat doi catari e de la sine inteles ca nu au avut prea mari sanse de reusita si ca oricum aveau sa piarda inca de la prima silaba rostita. Daca separati erau dificili, ei bine impreuna erau de-a dreptul imposibili.

-Argh! Sa ii dea cineva telefonul nesuferitului, suna de zece minute inconinuu! Mai are si o alarma de rahat! s-a plans indignata Jessica, incercand in zadar sa urmareasca un film la TV.

-Huh? a intrebat Bonnie confuza in momentul in care a iesit din baie infasurata intr-un prosop.

-Si-a uitat telefonul pe masa din sufragerie si suna intruna! O sa il arunc pe geam daca nu vine in urmatoarele secunde sa il ia naibii de aici!

-De ce nu il duci tu? 

-Tu glumesti? Cine stie in ce ipostaze bolnave il gasesc? Prefer sa zic pas.

-Oh hai, pe bune? I l-as duce eu dar din cate vezi doar ce am iesit din dus. M-am saturat de hazul vostru pana peste cap sa stii! Nu o sa mori daca ii dai omului telefonul! a spus Bonnie acuzatoare, privindu-si prietena cu o spranceana ridicata.

-Fie! a raspuns aceasta dandu-si ochii peste cap, insfacand mai apoi micutul obiect zgomotos de pe masa.

Cu pasi greoi, aceasta s-a pozitionat in fata usii camerei sale, apasand lenes pe clanta metalica, fara sa se mai oboseasca sa bata la usa. Nu de altceva, dar ii placea destul de mult sa il enerveze si stia cat de mult uraste brunetul cand o persoana ii invadeaza teritoriul fara acordul sau. A facut aceasta greseala capitala acum cateva zile si a iesit un scandal monstru, fara vreun motiv intemeiat dupa parerea fetei. I se parea extrem de bizar comportamentul lui Ryan in unele situatii, dar de fiecare data a decis sa isi pastreze micile curiozitati pentru ea, fiind sigura ca nu avea sa primeasca vreo justificare plauzibila din partea lui. Si oricum, nu era o persoana prea curioasa de fel. Putea trai in tihna si fara aceste informatii nesemnificative.

Facand hotarata un pas in fata, nici nu a apucat sa isi dreaga bine vocea pentru a-si anunta prezenta, caci Ryan a remarcat-o imediat, tresarind si ascunzand mai apoi ceva la spate.

-Cine dracu ti-a dat voie sa intri? a rabufnit acesta enervat, trecandu-si nervos o mana prin parul deja ciufulit, fapt ce ii conferea o alura periculoasa si irezistibil de atragatoare in acelasi timp.

-Calmeaza-te ciudatule! Ti-am adus asta! a spus Jessica degajata, aruncandu-i in sictir telefonul pe pat.

-Cred ca e a mia oara cand iti repet ca se bate la usa atunci cand vrei sa intri in camera cuiva! Daca mamica ta nu te-a invatat asta pana acum ma simt nevoit sa iti fac eu educatia! a continuat acesta pe un ton prapastios, continuand sa o priveasca cu aceeasi expresie criminala.

-Daca ai tai dragi parinti nu te-au invatat cum sa te comporti cu cei din jur ma vad in situatia de a nu-mi pasa prea mult de cerintele tale! a adaugat si Jessica deranjata de atitudinea ostila si exagerata a lui Ryan.

Care era problema lui pana la urma? Si de ce se comporta de parca doar ce a descoperit o bomba nucleara sub pat? Si mai ales, ce tine la spate?

In urmatorul moment expresia brunetului s-a schimbat dramatic, un zambet pervers si plin de intentii ascunse aparandu-i pe chip. 

-Ai dreptate, scumpete. Sunt un nesimtit, nu ar fi trebuit sa fac atata caz din asta. In plus, sa dai buzna in camera cuiva nu e un lucru chiar atat de rau pana la urma, nu? Imi cer mii de scuze pentru comportamentul meu necuviincios de mai devreme! a replicat acesta pe un ton mieros zambind seducator, dar nu trebuia sa fii un geniu ca sa-ti dai seama ca pune ceva la cale.

-Nu stiu ce planuiesti, dar nici nu imi voi bate prea tare capul. Oh, si data viitoare incearca sa nu mai fii atat de evident cand ai ceva de ascuns! a incheiat aceasta usor amuzata.

Terminandu-si astfel discursul, fata a parasit destul de confuza camera brunetului, mii de intrebari macinatoare strapungandu-i mintea. Care e faza cu baiatul asta pana la urma? gandi  Jessica nelamurita, privind absenta in gol in timp ce isi musca nervos buza inferioara.

Nu, nu ii pasa absolut deloc de Ryan, dar cu toate acestea nu putea sa nege faptul ca misterul lui indescifrabil a reusit sa o intrige destul de mult, multiplele intrebari ce gravitau in jurul lui starnindu-i din ce in ce mai mult interesul. Cu toate astea nu avea de gand sa faca ceva concret in aceasta privinta, sperand ca poate timpul ii va raspunde treptat la multele nelamuriri. Nu era genul de persoana pe care sa o intereseze prea mult viata altcuiva, cu atat mai mult cand acel cineva era o persoana pe care nu o prea avea la inima. I se parea absolut ilogic sa acorzi pana si un strop de atentie unei persoane care nu merita nici macar timpul in care ai meditat asupra existentei sale. Era stupid si irational asa ca de ce sa o preocupe? Avand intiparit in minte acest ultim gand, s-a asezat confortabil pe canapeaua din sufragerie, intrebandu-si prietena care doar ce iesise din dormitor:

-Ce facem astazi?