Play or be played

Capitolul 12

-Da scumpo, nu vad care-i marea drama. Nu e ca si cum ai mai fi inca virgina. In plus, a trecut ceva timp de cand cu Ryan. Chiar nu simti nevoia?

Am incremenit la auzul replicii brunetei, dar oricat de contrariata eram de spusele ei am decis sa nu le iau prea mult in seama, deoarece o stiam pe Bonnie. Avea modul ei ciudat si atat de diferit de al meu de a privi lucrurile, dar tocmai asta o facea speciala.

-Nu sunt vreo ninfomana. N-am de gand sa ma culc cu fiecare tip care imi iese in cale.

-Nici nu am sugerat asta, Jess! Of, de ce mereu trebuie sa intelegi numai ce iti convine? Oricum, trebuie sa recunosti chiar si tu faptul ca Chris a fost un adevarat domn noaptea trecuta ceea ce apropo, e destul de socant! a replicat Bonnie chicotind.

-Ma rog, am raspuns eu mai mult in barba, nedorind sa recunosc acest lucru. Eu merg sa fac un dus. Chiar am nevoie, am continuat eu destul de afectata de amintirile recente.

-Bine, ma gasesti tot aici.

*Din perspectiva autorului*

-Cat e ceasul? a intrebat Jessica pe o tonalitate neutra, odata iesita din baia unde si-a petrecut ultimele douazeci de minute meditand singura la problemele existentiale ale vietii.

-Doisprezece si jumatate. E timpul pentru micul dejun! a exclamat Bonnie mult mai energica decat inainte, sarind sprintena din pat.

-E destul de devreme, a spus satena punandu-si un tricou si niste pantaloni scurti de casa pe ea.

-E o ora record as putea zice. Nici nu mai tin minte ultima oara cand ne-am trezit inainte de ora doua in weekend.

-Ei s-or fi trezit? a intrebat Jess in asteptarea unui raspuns negativ.

-Cred ca da. Aud niste voci.

-Minunat, a replicat aceasta plina de sarcasm, parasind apoi camera cu prietena ei in urma.

-Neata! au spus toti patru in cor, dar se putea observa cu usurinta ca era mai mult un salut de complezenta, caci nimeni nu parea sa aiba dispozitia necesara de a intretine o conversatie normala, lipsita de inevitabilele divergente ce aveau sa apara probabil pe parcurs.

-Am auzit ca ati ajuns bine de tot azi-noapte acasa! a spart Dean tacerea oarecum amuzat, privindu-le sugestiv pe cele doua fete care nu pareau sa aiba prea mult chef de vorba.

-Aha, a fost raspunsul sec adresat de Jessica care s-a indreptat mai apoi cu pasi lenesi spre frigiderul de la bar.

-Unde imi sunt multumirile ca te-am carat pana in pat cand facusei cunostinta cu podeaua? a intrebat Ryan chicotind, pozitionandu-se in fata satenei, exact in momentul in care aceasta se pregatea sa deschica micuta usa a aparatului frigorific.

-O sa le primesti cand o sa imi primesc si eu scuzele pentru o anumita afirmatie nesabuita. Nu dau detalii acum, poate esti baiat destept si te prinzi si singur. Acum da-te, vreau sa iau cutia de lapte! a raspuns Jessica pe un ton acid, pastrandu-si in continuare aceeasi expresie impasibila.

Ryan a privit-o incruntat pret de cateva clipe, nereusind sa isi dea seama la ce afirmatie se referea satena, dar dupa cateva lupte cu propria constiinta un zambet rautacios i-a aparut pe chip, semn ca se prinsese.

-A mers si Chris la petrecere?

Fara sa vrea, Jessica a tresarit usor cand i-a auzit numele, mii de impulsuri nervoase strabatandu-i intreg corpul la amintirile pe care i le-a provocat aceasta simpla replica, aparent spusa in batjocura. De-ar sti el..

-Da, a raspuns aceasta simplu dand sa il impinga pe Ryan din fata frigiderului.

-Si deasta te-ai trezit asa cu fundu-n sus? Nici macar nu inteleg care e marea minciuna, a fost mai degraba o decalare a timpului in care s-au petrecut intamplarile.