Răpită de un vampir 2( Necesită editare)

19. ♡♡ The end ♡♡

După 1 an...

Era o seara perfecta de iunie. Mă plimbam prin gradina castelului, admirând trandafirii mamei, când am fost legata la ochi.
-Oricine ai fi, sa știi ca știu karate!
-Hmm... sunt convins...
Am recunoscut imediat vocea vârco - vampirului meu psihopat și am zâmbit.
-Încă una din surprizele tale? Dacă ne amintim bine, data trecuta am sfârșit în fântână.
El chicoti ușor, îmbrățișându-ma pe la spate.
-De data asta va fi diferit... Ai încredere în mine?
-Hmm... vrei sa răspund sincer?
-Pff... poți fi mai cooperanta?
-Hmm...
-Sa reformulez, poți măcar sa încerci?
Am ridicat din umeri, lăsându-ma condusă de el în gradina din fata cred... Am simțit cum sunt așezată pe un fel de scaun foarte moale, apoi cum bucata de material este îndepărtată ușor. El veni în fata mea, luându-mi mana intr-a lui.
-Pff... Mă macina o întrebare de ceva vreme...
L-am privit curioasa, observând amuzata cât de emoționat era.
-Și cum știam ca mă voi bâlbâi și o voi da în bara, am ales alt mod prin care sa ti-o pun.
Făcu un semn cu mana, iar pe cer apărură artificii colorate în forma unui mesaj. Am început sa citesc cu voce tare: Vrei... Sa...Te... Măriți... Cu...Mine..? Fără sa-mi dau seama, o ploaie de lacrimi de fericire se abatuse peste mine. Din cer cobori o cutiuța mica, pe care Tristan o prinse cu ușurință. Ingenunchie, deschizând-o. Cum mă așteptam, înăuntru se afla cel mai frumos inel cu diamante pe care l-am văzut vreodată.
-Deci..?
-D-Da! am spus aproape țipând printr lacrimi...

-----------------------------------------

Știți momentul acela când , chiar dacă ai putea schimba ceva la viață ta, nu ai avea ce? Ei bine, ceva de genul trăiam și eu acum... Îmi recapatasem titlul de prințesa, trăindu-mi viața într-un castel alături de cei pe care îi iubesc cel mai mult. Și Tristan. Glumesc... Nici nu știu pe care iubesc mai mult dintre ei.
Nunta mea și a prințului meu a fost cu adevărat una ca în basme, la scurt timp urmând sa vina pe lume și moștenitorii noștrii: doi gemeni, o fată și un băiat ce semănau perfect cu tatăl lor. Cat despre vrăjitoare, nimeni n-a mai auzit niciodată de ea. Pacea se abatuse asupra regatului și mai ales asupra familiei regale, care se putea bucura în sfârșit de o viață normală. Mă rog, cât de normali puteau ei sa fie.

Și aici se termina povestea mea... Cu un final fericit ca în toate basmele... Deci da, trăisem într-un basm, iar eu nici macar nu știam... Bine ca m-am trezit la timp...

Stăteam privind pe fereastra, cu cei doi gemeni lângă mine.
-Mami, cum te-ai cunoscut tu cu tati?
-Pai e o întreagă poveste, dragii mei. Și începe ca toate poveștile... A fost odată ca niciodată, a fost cea mai frumoasa data...
-Nu cred ca așa era...
-Ei, acum lasa-ma sa povestesc cum știu eu...

♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡

♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡

The end

♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡

♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡