Răpită de un vampir 2( Necesită editare)

18. Reuniune de familie

După vreo doua ore de mers prin pădure intr-o liniște ciudata, am ajuns în sfârșit la castel, iar eu n-am mai rezistat.
-De ce sunteți așa de tăcuți..?
-Nu suntem, răspunse Morgana scurt.
Mi-am dar ochii peste cap. Iar secrete.
-Lily, mai bine ai rămâne aici... nu se știe în ce stare sunt părinții tai...
-N-are importanta. Vreau sa vin..!
Tristan mă privi dezaprobator.
-Iubito... cred ca are dreptate...
Iubito? Awe, pai asta-i chiar drăguț.
-Te iubesc, iubito..!
Îmi șopti, sărutându-ma pe creștet, înainte sa dispară. "ȘI EU BOULE..." Chiar dacă era o distanta considerabila intre mine și el, știam ca m-a auzit. Cu toate avertismentele, m-am strecurat printre tufișuri, urmărind-i din umbra cum înaintează. N-aveam de gând sa fiu inutila ca de obicei. În fuga mea, am dat peste o armura care a zanganit zgomotos. Fi-rar!
-Hmm... ori e o fantoma, ori mica mea vrăjitoare - vampir neascultatoare.
-Eu as miza pe a doua varianta, spuse Morgana serioasa.
Nu mi-am putut opri un chicotit, înainte sa fiu scoasă de acolo de Tristan care mă lua în brațe.
-Salut, iubito. Poate nu mă crezi, dar deja îmi era dor de tine.
I-am zâmbit, scoțându-i limba.
-Mie sincer nu.
Mârâi în joaca, sărutându-ma pe creștet.
-Bine porumbeilor. Dacă ați terminat cu micul spectacol amoros, eu zic sa o luam la picior.
Am aprobat amândoi în același timp.
-Poți sa mă lași jos, Tristan.
-Nah...
Mi-am dat ochii peste cap, iar el a început sa alerge cu mine în brațe pe urmele vrăjitoarei, care era deja mult în fata. După câteva minute de mers în tăcere, am ajuns la un rand de scări de piatra ce coborau la o ușă mare din lemn. Morgana o deschise fara probleme cu una din vrăjile ei, lăsând la iveala poate peste o suta de uși din lemn combinat cu argint.
-Eu iau partea asta, tu cea din mijloc Lily, iar Tristan ultima.
-Lily vine cu mine.
Morgana ofta enervata, aprobând în sila, apoi îndepărtându-se.
I-am zâmbit iubitului meu ce mă privea jucăuș.
-Tristan... ce vrei sa faci?
Se apropie de mine, incolacindu-mi picioarele în jurul taliei lui, apoi plasa o serie de sărutări umede pe gatul meu. I-am răspuns cu o serie de gemete, infundandu-mi capul în scobitura gatului sau. De la gat trecu la buze, dar se opri puțin sa mă privească.
-Ce mai aștepți? i-am răspuns vizibil enervata. La ce te holbezi?
-La cât de frumoasa ești.
I-am zâmbit, dându-i o șuviță bruneta din ochi.
-Nici tu nu arati prea rău.
Îmi zâmbi satisfăcut, cuprinzându-mi buzele într-un sărut pasional.
-Tristan... ce Dumnezeu...
-Shh...
Intra intr-o celula deschisa și mă puse pe pat, continuând cu sărutările apăsate, scăpând de bluza cu buline albe de pe mine.
-Nu știi de când aștept asta... Clariss m-a oprit pana acum, dar în sfârșit sunt liber. Te iubesc la nebunie, Lily Thunderheart.
-Thunderheart?
-Numele tău real.
L-am privit uimita, spunând un " Îmi place" satisfăcut. El doar îmi zâmbi, reluând sesiunea de sărutări, însă fu oprit de Morgana ce ne urmărea cu o privire enervata.
-Așa căutați voi, huh?
Ofta exasperata, îndepărtându-se.
-Poate ai scăpat de data asta, dar data viitoare va fi diferit.
Îmi făcu cu ochiul, apoi îmi întinse bluza de pe jos. Mi-am dat ochii peste cap, ieșind din carcera. Morgana mă privea dezaprobator, cu mâinile în sold.
-Ce?
-Fetița toanta...
Am ridicat din umeri, continuând sa mă uit prin celule, când l-am auzit pe Tristan urlând: I-am găsit! Și eu și Morgana ne-am îndreptat direct spre locul indicat de el, unde am găsit o silueta ce părea ca plânge.
-Mama..?
-L-Lily..?
-Mama!
Fără sa-mi sau seama, am provocat un curent puternic ce zbura ușa de la locul ei.
-Wow.., l-am auzit pe iubitul meu înganand.
Am alergat înăuntru, luându-mi în brațe mama, pentru prima oară după mult timp.
-Unde-i tata..?
Ea izbucni în lacrimi, privind pământul.
-S-a dus...
Am făcut ochii mari, simțind un gol în stomac.
-Nu... nu se poate...
Tristan veni sa mă ia în brațe, eu începând sa plâng cu lacrimi amare.
-Trebuie sa fie aici..! Trebuie sa-l găsim!
Mama îmi întinse ceva ce semăna cu o pereche de casti negre.
-Asta e tot ce a mai rămas...
Iubitul meu adulmeca zgomotos căștile, apoi o lua la fuga, cu noi pe urmele sale. Se opri într-un fel de camera de tortura, lângă o silueta ce era legata de perete cu lanțuri de argint.
-Blane..? Iubire, tu ești? am auzit-o pe mama zicând.
-M-Melody...?
-Da!
În secunda următoare țâșni la gatul sau, îmbrățișându-l.
-Credeam ca m-am sa te mai văd....
-Hey, iubito sunt aici acum...
Tristan rupse lanțurile în care era ținut, lăsându-i pe cei doi într-un îmbrățișare. Cat despre mine, priveam zâmbind.
-Vreau sa iti prezint pe cineva...
Tata privi spre mine zâmbind.
-Lily? Iubito, chiar tu ești?
Am dat aprobator din cap, înainte ca el sa își folosească viteaza inumana ca sa ajungă la mine și sa mă îmbrățișeze.
-Ne-a fost dor de tine...
Toți ni se alaturasera, pentru o îmbrățișare lunga de grup....

-----------------------------------------