Răpită de un vampir 2( Necesită editare)

3. Te așteptam și pe tine...

         Cred ca acum mă crede o ciudata disperata... De ce a trebuit sa se mute aici? Am mai văzut filme de groaza cu băiatul ciudat din vecini și sincer nu-i a buna... Am deschis ușa camerei, oftând lung.
-Ce ai pățit, prințesa..?
Am dat un țipat când l-am văzut întins pe patul meu.
-C-Cum ai ajuns aici..?
-Asta chiar nu contează.
-De ce ești aici atunci?
-Voiam sa cunosc vecinii...
-O serios? Pentru ca prietenei mele I-ai zis ca pe mine mă cunoști deja. De unde..?
- Nici asta n-are importanță deocamdată. Vei afla la momentul oportun...
Mi-am dat ochii peste cap.
-Ce-i cu voi oameni buni și cu lipsa asta constanta de încredere , hmm?! Întâi mătușa, acum un străin ciudat.
-Lily... doar aștepta bine? Stapana, adică bunica mea Îți va spune personal...
L-am privit curioasa.
-Stapana ta? Ce ești tu, un fel de servitor?
Băiatul începu sa mârâie mai ceva ca un animal sălbatic.
-Ce dracu'...
Am făcut câțiva pași în spate pana ce am ajuns sa fiu lipita de ușa. Am apăsat pe clanța, dar ușa era încuiată.
-Cum e posibil...
Băiatul doar îmi zâmbi, culoarea ochilor săi preschimbandu - se în roșu aprins.
-Ce ești tu de fapt și ce legătură ai cu mine..?
-Toate la timpul lor, prințesa... Toate la timpul lor...
-De ce îmi tot zici prințesa..?
-Poate pentru ca ești una? 
-Îți bați joc de mine, sau ce?
-Deja am spus prea multe...
Băiatul dispăru la fel de misterios cum apăru, lăsându-ma în stare de soc, privind în gol. Ce voia sa spună prin " prințesa"?  M-am ridicat cu pași nesiguri, constatând ca ușa era deschisa. " Ok... ciudat de tot..." Am coborât în sufragerie, dar am avut surpriza sa nu văd pe nimeni. Am căutat în toată casa, dar tot nimic.
-Alo? Mătușa Morgana..? Ești aici..?
Dar tot nimic... Am intrat în bucătărie, unde am găsit un bilet.
" Bunica ta a venit în vizita la noi. Te așteptam și pe tine...
                              Cu drag,
                               noii vecini."

M-am cutremurat. Iar ciudații ăstia..? Cine știe ce mă aștepta în casa aia a groazei... Mi-am luat veche bata de baseball și un mic pumnal decorativ pe care l-am ascuns în buzunar. Cine știe, poate voi avea nevoie... Am deschis ușa de la intrare ușor și nesigur. Afară ploua torențial, cu tunete și fulgere înfiorătoare. " Minunat... Exact atmosfera filmelor de groaza... Nu m-as mira sa iasă un maniac din tufiș și sa mă execute pe loc...Nu m-as supără sa mă scape de viață asta mizerabila, dar totuși... sunt prea tânără ca sa mor..!"  Am ieșit în curtea din fata, îndreptându-ma spre casa ciudata a vecinilor. Am bătut la ușă, dar nimic. Am repetat mișcarea de vreo zece ori, dar tot nimic. Când mă pregăteam sa sparg ușa cu piciorul ca în filme, aceasta se deschise singura.  "OK...Asta chiar ca-i marca creepypasta..." Am intrat încet, încercând sa nu fac zgomot. Casa era cufundată în întuneric, singura sursa de lumina fiind o lampa ce producea o lumina roșie ciudata. Am început sa tremur instantaneu, pentru ca toate coșmarurile mele se întâmplau cu o astfel de lumina pe fundal.
-Hey... e cineva acolo..? Mătușa Morgana? Băiat ciudat?
N-am primit niciun, așa ca doar am continuat sa înaintez prin întuneric. Când am ajuns la lampa, am luat-o de la locul ei, încercând sa-mi luminez cat de cât drumul. Era sa fac infarct când după colt apăru băiatul ăla ciudat, zâmbind.
-Bună,  prințesă... ce te aduce pe aici?
-Oh, știi prea bine! Unde e!? Hmm? Hmm?
Băiatul doar zâmbi făcându - mi semn sa-l urmez. Ajunsesem în fata unor scări ce se pare ca trebuiau sa coboare într-un fel de pivniță, când eu m-am oprit.
-Nu exista nicio sansa ca eu sa cobor acolo..! Urăsc păianjenii, gândacii, șobolanii, întunericul...

       După minute bune de vorbit...
... monștrii, fantomele, liliecii, varcola...
-Bine, bine! M-am prins! Te temi de orice vietate existenta. Dar sa-ti spun ceva. Ori cobori acolo, ori poți spune de acum adio mătușico.
-Monstrule... ce vreți de la mine..?
-Sa vorbim... atâta tot.
-Și de ce nu putem vorbi ca oamenii normali la o cana de ceai, în sufragerie hmm!?
-Hah, noi nu suntem oameni normali. La fel cum nici tu nu ești.
-Ce tot spui acolo! Dacă voi sunteți niște ciudați scăpați de la circ, asta nu înseamnă ca și eu sunt!
-Bine... crezi ce vrei. Dar răspunsurile la toate întrebările tale se afla acolo jos... Răspunsul la toate lucrurile pe care le vezi și le auzi, de ce ești atrasa de toate aceste lucruri și cine ești tu de fapt...
-De unde știi tu toate astea..?
-Eu știu multe, Lily... depinde de tine dacă vrei sa mă asculți sau nu...
Apoi dispăru lăsându-ma singura, din nou! Am privit încă o data scările din piatra ce coborau în întuneric... Aveam nevoie de răspunsuri și exista o singura cale de a le afla...