Răpită de un vampir 2( Necesită editare)

7. Pana aici mi-a fost...

Pentru prima oară mă simțeam bine în pielea mea... Mă simțeam împlinită, speciala și... frumoasa... În felul meu. Am oftat când el s-a îndepărtat zâmbindu-mi.
-Ei? Chiar atât de rău a fost?
Nu i-am răspuns, pentru ca sincer nu știam ce... A fost... Wow e tot ce pot spune... El doar îmi zâmbi dulce și satisfăcut.
-D-De ce m-ai sărutat..? Credeam ca vrei sa mă omori...
Tristan ofta lung, privind pe fereastra.
-Eu nu vreau asta... Adică voiam la început, pentru ca și Stapana mea voia... dar acum, când am văzut cât de minunata și... fragila ești. Chiar nu mai vreau asta...
Am roșit. Credea ca sunt minunata..? El făcu ochii mari, realizând ce tocmai a spus.
-Um... Pai da... ești destul de ok...
Mi-am dat ochii peste cap. Pana unde merge îngâmfarea asta?!
-Fără limite, prințeso... fără limite...
-De ce doamne repeți propozițiile de doua ori?
-Nu știu, prințeso... nu știu.
-Serios?
-Serios, prințeso. Serios.
-Pfff... renunț! Ești mult prea enervant!
El zâmbi îndreptându-se iar spre mine.
-Și acum ce..?
-Ma tem ca trebuie sa te iau cu mine... îmi pare rău Lily... Dar am semnat un contract. Sunt controlat intru totul de ea...
Îmi zâmbi trist, apucându-ma de mana.
-Nu poți face așa ceva... Tristan trebuie sa existe o cale... Nu mă duce la ea, te rog!
-Îmi... îmi pare rău...
-Tristan! Te rog... știu ca tu nu ești așa... tu ai un suflet bun...
-De unde ești atât de sigura Lily!? Am omorât oameni! Mii și mii de oameni...
M-am apropiat de el și i-am pus o mana pe umăr.
-Tristan... nu lasă trecutul sa-ti întunece mintea... Ci încearcă prin prezent sa ștergi urmele lăsate de acesta... Te pot ajuta. Chiar pot. Da-mi o șansă... lasa-ma în mintea ta au sunt sigura ca te pot schimba...
Băiatul se întoarse și na trânti de perete.
-N-am nevoie de ajutorul nimănui! Mai ales de ajutorul tău! Baga-ti asta bine în minte fetito! NIMENI NU MĂ POATE SCHIMBA! Si ar fi bine sa-ti fie frica de mine!
-N-am de ce..., am răspuns indiferenta.
-Te-as putea omorî chiar în momentul ăsta! Dar...
-Dar ai un suflet prea bun sa o faci.
-Dar n-ar mai fi la fel de distractiv Lily! Acum o sa mă bucur sa te duc la Stapana mea... Pentru ca mă scoți din minți, fetito!! MĂ SCOȚI DIN MINȚI!
Nu i-am răspuns. Doar am privit în alta parte, vrând sa par total plictisita.
-Uite - te la mine când îți vorbesc! Care-i problema ta?!
-Problema mea? N-am niciuna.
-Toate târfele mici umane și chiar și vrăjitoare, se tem de mine! Tu de ce nu o faci!?
-Pentru ca eu aleg sa cred ca fiecare vietate are un suflet... Oricât de rea și înfricoșătoare ar fi... Are un suflet. Toți ne naștem buni, dar suntem influențați pe parcurs de anumite persoane... totuși eu cred în tine... și în sufletul tău...
Nu știu de ce plângeam... Chiar ajunsesem sa țin la el după doar doua zile... Știu... sunt atât de ciudata...
-Da ești... ești o fetiță atât de ciudata... Dar draga mea ... Îți voi demonstra cum sunt eu de fapt.
Spunând asta mă lua pe sus și mă arunca pe umăr ca pe un sac de cartofi.
-Ouch! Mori dacă ai grija!?
-Doar taci odată, femeie...
Porni cu mine pe umăr, folosind viteaza sa inumana. Ne-am oprit în ceea ce părea atelierul vrăjitoarei... Chiar avea de gând sa mă dea ei?
-Da, Lily. Am semnat un contract. Și nu voi lăsa o pacoste sa-mi strice socotelile cu Stapana.
-Ești un mare nesimțit Tristan! Și eu care am îndrăznit sa te cred drăguț... atent și toate astea... ești un dobitoc..! Și sincer îmi pare atât de rău că te-am lăsat sa-mi iei primul sărut!
-Nu a trebuit sa mă lași tu. Eu obțin mereu ce vreau.
-Cata modestie! Chiar așa de tâmpit ești?!
-Ai grija cum vorbești Lily...
-Te rog Tristan... ia-ma de aici... te rog...
-Imposibil. Stapana va veni imediat. Îmi pare rău Lily.
Pleca închizând ușa după el. Am stat acolo cu picioarele la genunchi, gândindu-ma la o cale de scăpare... Dintr-odata am auzit zgomote de pași și clanța cum se mișcă... Pana aici mi-a fost...

--------------------------------------------