Răpită de un vampir 2( Necesită editare)

15. Paradisul subteran

        Una subterana... Dacă mă gândesc mai bine, mai de graba o vagauna. Am deschis ochii, trezindu-ma pe un pat confortabil din lemn, împletit cu flori de câmp parfumate. Plapuma cu care eram acoperita era făcută din puf de plop, fiind pur și simplu o plăcere sa o atingi. Se pare ca eram curata, îmbrăcată într-o cămașă de noapte de mătase, prea scurta pentru gusturile mele. Unde mă aflam..? M-am întins, căscând zgomotos, apoi m-am dat jos din pat. Eram într-o încăpere atât de înaltă încât nu-i puteam vedea tavanul și atât de lata, încât păream pierduta în neant. Lângă pat se afla o pereche de papuci roz cu iepurași și un pahar de  lapte cald cu prăjiturele. Oricine ar fi fost stăpânul casei, știa cum sa se poarte cu musafirii. Am zâmbit, luând o înghițitură din lapte și mușcând din prăjitură. Mmm... erau absolut delicioase. Masa mi-a fost întreruptă de niște pași și un chip ce stătea în întuneric.
-Cine ești?  Hai, ieși de acolo. Știu ca te ascunzi în întuneric.
Chiar dacă nu îl vedeam, puteam simți ca zâmbește.
-De ce te ascunzi..?
-De teama...
-Teama? Îți e teama de mine?
-Ma tem ca ție ti-ar putea fi dacă îmi vezi chipul...
-Ba nu-i adevărat... Doar... arate-te!
-Ești sigura?
-D-da! 
-Hmm... Totusi prefer sa rămân în umbra. Deci, te simți mai bine?
-Mult mai bine. Mersi!
-Mă bucur sa aud asta... Atunci, ei bine te las sa te odihnești.
-Stai! Ce e locul ăsta..?
-Eu îi spun "Paradisul subteran". Toate creaturile magice ale pădurii au venit aici la începerea războiului de 116 ani...
-Ce război? Mie mi se pare destul de liniște pe aici.
-Oh, mititico... Asta s-a întâmplat cu destul timp în urma...
I-am auzit pașii îndepărtându-se, dar totuși nu voiam sa rămân singura...
-Stai!
-Ce mai este...
-Ce ești tu..?
-O vietate după cum poți vedea.
-Poți fi mai exact?
-Ma tem ca nu, mititico.
"Mititico"? Cat de enervant suna asta...
-Poți te rog sa nu mă mai strigi așa?
-Hmm... dar e atât de greu când ești așa mica și drăgălașa...
M-am dat doi pași înapoi. Străinul ăsta ajunsese sa mă sperie un pic...
-Nu-s așa mica... Am aproape 17 ani...
-Dar ai mintea tânără... și asta e de admirat, Lily.
-De unde îmi știi numele..?
-Eu știu totul... când stai în pământ tot timpul devine plictisitor. Așa ca ascult conversațiile și certurile inutile, dar atât de amuzante ale oamenilor. Sunteți niște ființe atât de fascinante...
-Ok... oficial mă sperii...
-Oh, dar n-ai de ce... eu nu îți vreau răul.  Eu vreau doar sa fim... prieteni.
-Mi-ar plăcea, dar eu ar cam trebui sa plec... prietenii mei sunt în oarecare pericol.
-Vor fi bine... Se descurca ei.
-Nu, nu vor fi... au nevoie de ajutorul meu!
-Shh... mica prințesa... liniștește-te... ei vor fi bine draga mea. Plantele mele vor avea grija de ei, bine? Tu doar... odihnește-te...
-Dar nu vreau sa mă odihnesc!
-Vezi ce face stresul..? Relaxează-te...
Doua rădăcini de copac se încolăcira în jurul mâinilor mele și mă trântira pe pat.
-Așa. Vezi ca-i mai bine?
-Tu chiar ești un psihopat! Cum de dau numai peste din ăstia!?
-Off...  off... cât de stresata ești... Chiar trebuie sa dormi... Doriss...
Bătu din palme, iar din umbra apăru un iepuraș gri, ce dădea din mustăți.
-Doriss la dispoziția dumneavoastră... cu ce va pot fi de folos.
-Orice dorește domnișoara... Este de acum prizonie... adică invitata mea...
-Desigur...
M-am uitat uimita la iepure. Oh doamne... înnebunesc! Văd iepuri vorbitori acum!
-Sunt nebuna... O vai... nebuna! Atât de nebuna...
Doriss chicoti, dând din năsuc și mustacioare.
-Stai liniștită, draga. Nu ești nebuna, doamne ferește...
-T-Tu vorbești... dar cum?
-Ce întrebare stupida... Toate animalele vorbesc. Trebuie sa știi sa asculți doar...
Am ridicat o sprânceană, privind-o uimita.
-Doriss? Pot sa te întreb ceva?
-Ai putea, dar sunt aici sa muncesc nu sa palavragesc! Hmm...
Iepurele mă analiza din cap pana-n picioare.
-Talie supla, gat de lebădă... ești cu adevărat un exemplar excelent de umana. Știu ce ținută ți s-ar potrivi!
-Um... ținută?
-Da ținută. Doar nu te aștepți sa iei cina în pijama, așa-i? intreba chicotind.
-Cred ca nu...
-Așa ma gândeam și eu! Garderoba!
Numaidecât, o mulțime de fluturi colorați veniră împingând o întreagă garderoba.
-Bun! Acum... la probat!
Oh doamne... nu exista sa urăsc ceva mai mult decât probatul hainelor...

Tristan pov

M-am întors mirat spre Morgana, dar Melody nu era de găsit. Am adulmecat de câteva ori aerul, însă nici urma de mirosul ei suav. Oh frate... unde era acum... iar a intrat în belele?  Fata asta mă calca într-adevăr pe nervi!
-Morgana.... unde-i Melody?!
-Era aici..! Jur!
-Atunci de ce nu mai e!
Aveam nervii întinși la maxim și simțeam nevoia sa urlu pana mă descărc. M-am transformat în lup și am început sa urlu pana ce m-am simțit mai bine...

----------------------------------------

Hey dragilor!  :)))) Am decis sa pun puțin mister în acest capitol... Săraca Lily.... da dintr-o belea în alta. Ce credeți? Străinul misterios e pașnic sau nu?

Ne vedem mâine cu doua capitole așa Cum am promis! Sper sa nu ma părăsească inspirația... :)
Vă iubesc! :3 ^.^