Răpită de un vampir 2( Necesită editare)

9. Acum înțelegi?

Înăuntru intra o bătrâna urâtă cu ochi demonici...
-Cat de proasta poți fi Lily!? l-am auzit pe Tristan urlând nervos.
Dar oricât încercam nu mă puteam mișca. Aveam privirea fixata în acei ochi de sticla, ce mă ademeneau cumva sa îi urmez. Tot ce am mai auzit a fost mârâitul nervos al lui Tristan și urletul ascuțit al vrăjitoarei. Apoi totul se întunecă...

-------------------------------------------

M-am trezit intr-o camera necunoscuta, cu o durere de cap groaznica și niște voci pe fundal.
" Nu știu ce sa mă mai fac cu fata asta... crede-ma , mă exasperaza! E atât de proasta! "
Lacrimi amare îmi întunecasera vederea. Nu voiam sa-l mai văd! M-am întors pe partea cealaltă și mi-am pus perna peste urechi. Am simțit o mana pe umărul meu ce mă zgudui ușor. Când m-am întors am dat de doi ochi albastrii și un zâmbet.
-Tu ce vrei? am întrebat nepăsător.
-Un multumesc? Tocmai ti-am salvat viața.
-Sa știi ca mă descurcam. Nu sunt așa de proasta pe cât crezi.
-Da, am văzut ca te descurcai. Dacă nu te luam de acolo, plecai cu ea!
-Nu țipa la mine, Tristan. N-ai dreptul. Apropo, azi plec.
-POFTIM?!
-Ce ai auzit. Nu vreau sa mai fiu o pacoste pentru tine. Pana la urma, sunt atât de proasta...
Zicând asta m-am ridicat și n-am grăbit spre ușa.
-Ai înnebunit?! Ce ti-a venit?
-Nu face pe prostul ca nu-ti merge cu mine!
Am apăsat pe clanța și am ieșit în mijlocul unei păduri. Ce naiba... unde mă aflam..?
-O sa te pierzi, Lily...
-Mă descurc! Doar lasa-ma în pace..! A fost o greșeală c-am plecat cu tine! Trebuia sa fiu ucisă de vrăjitoare!

Tristan pov

Am privit - o cum se îndepărtează. Oare ce o fi apucat-o? Am urmărit-o din umbra pe tot parcursul drumului ei pana la un rău. Se pare ca plângea... Dar de ce..? Ce tâmpenie mai făcusem se data asta? Am stat sa mă gândesc, dar n-am găsit nimic... Am privit - o aproape jumătate de ora, fără sa îndrăznesc sa mă apropii, pana ce am auzit pași din depărtare și am simțit mirosul vrăjitoarei.
-Lily! Trebuie sa fugim!
-Lasa-ma Tristan! Mai bine mor decât sa merg cu tine!
-Nu fi dificila..! Am renunțat la pact pentru tine! Și tu îmi faci asta?! Totul a fost în zadar?
-Doar... lasa-ma...
-Cum dorești, prințeso! Tu ești șefa! Arzi în focurile iadului atunci!
M-am îndepărtat plin de nervi, urmărind cu lacrimi în ochi vrăjitoarea cum se apropie.

------------------------------------------------

Lily pov

Stăteam acolo încă plângând, așteptând vrăjitoarea sa mă scape de viață asta. Îl uram pe Tristan mai mult decât orice acum... O uram pe Morgana ca m-a mințit, pe părinții mei ca m-au alungat... și pe vrăjitoare... da și pe ea. Nu voiam nici cu ea sa merg.
M-am ridicat în ultimul moment și am luat-o la goana. Nu știam încotro, nici de ce, nici ce șanse mai am de scăpare. Auzeam pași în urma mea și șoapte ciudate, dar am continuat sa alerg. Speranța moare ultima... poate eram slaba și toate alea, dar nu voi renunta sa încerc sa fug de ea de el, de părinții mei, de toată lumea..! Voiam doar sa fiu singura... M-am împiedicat de o creanga și am căzut, în fata mea apărând vrăjitoarea.
-Bună copila... Ai decis? Vi cu mine?
-Lasa-ma...
-Draga... dar unde te vei duce acum? Tristan te crede proasta și nu te mai vrea, la fel și părinții tai. Dar eu îți recunosc potențialul... hai cu mine și nu vei regreta...
-Ce vrei de la mine..?
-Doar sa semnezi acest contract...
L-am luat în mana și l-am studiat preț de o clipa. Bine ca știam latina.
-Nu semnez nimic. Nu sunt proprietatea nimănui..!
M-am ridicat și am început sa alerg din nou, dar când m-am uitat în spate dispăruse. Oare de ce nu mă urmarea? Am continuat sa alerg pana ce am ajuns la o peșteră. Se pare ca aici îmi voi petrece noaptea... M-am așezat comod și am închis ochii.
Se pare ca eram intr-o pădure foarte frumoasa și ma țineam de mana cu Tristan.
-Te iubesc, Lily... Am vrut sa ti-o zic mai de mult, dar n-am avut curajul. Ești totul pentru mine...
-Și eu te iubesc...
Apoi ne-am sărutat fără nicio reținere. De ce nu mă lasa în pace persoana lui!?
M-am trezit gâfâind. O umbra stătea în dreptul întrarii în peșteră.
-Acum înțelegi de ce nu pot sa te las..?