Răpită de un vampir 2( Necesită editare)

6. Un sărut...

-Toate la timpul lor, mica prințesa... Toate la timpul lor...
-Încetează cu tâmpeniile și zi-mi ce ai de gând!
-Oh, dar ce nerabdatori suntem azi...
Mi-am dat ochii peste cap. Dacă își propusese sa mă scoată din minți, reușise.
-Mă bucur, îmi spuse zâmbind.
L-am privit cu o sprânceană ridicata. Oare putea citi gândurile..?
-Da ,Lily. Pot.
Am rămas cu gura căscată. De cate era capabil tipul ăsta!?
-Nici nu știi... Dar asta nu înseamnă ca nu vei afla pe parcurs...
Se apropie de mine, folosindu-se de viteza sa inumana și îmi șopti ușor la ureche... " Voi avea eu grija sa afli..." Apoi se apropie sa mă sărute, dar l-am plesnit din reflex. Greu de crezut, dar pana acum chiar nu avusesem primul sărut și chiar n-aveam de gând sa-l irosesc cu un vârco- vampir psihopat.
Tristan începu sa mârâie enervat, frecându-si zona înroșita. Totusi, cât ai clipi, mârâitul se transforma într-un zâmbet malefic.
-Deci n-ai avut primul sărut încă, hmm? Și ești absolut sigura ca nu vrei sa îl ai cu un vârco - vampir psihopat?
Nu mi-am putut abține un zâmbet, dar m-am chinuit sa devin iar serioasa.
-Sunt foarte sigura de asta...
-Mmm... serios? Mie nu mi se pare, prințeso...
Își puse o mana pe perete lângă mine, iar cu cealaltă îmi forta bărbia sa se ridice pentru a-l putea privi în ochi.
-Privește - mă în ochi și spune-mi ca nu vrei asta... Privește-ma!
Mi-am închis ochii, doar ca sa-i fac în ciuda.
-Știi ca scuipi când vorbești, așa-i?
El îmi răspunse cu un mârâit enervat.
-Ce pacoste ești Lily...
-Atunci de ce vrei sa mă săruți, obsedatule hmm?
-N-am ce face dacă mirosi absolut delicios...
Am încercat sa-mi mut privirea de pe acei ochi superbi și acele buze perfecte, ce te îndeamnă sa le guști...
-Nu te mai opune... N-are rost, drăguțo...
-Tristan... doar lasa-ma...
-Ce s-a întâmplat, prințeso? Nu vrei sa te joci cu mine?
-Tristan, vorbesc serios! Termina...
-Sa știi ca eu vreau sa mă joc cu tine...
L-am privit cu dezgust, plesnindu-l din nou, cu mai multa putere de data asta.
-Nu trebuia sa faci asta...
-Ti-am spus da mă lași!
-Și dacă nu vreau?
-Ce copil ești... " și dacă nu vreau..."
Îmi trebuia ceva... ceva sa scap de aici. Nu voiam sa fiu ca toate celelalte... știu ca îi pot rezista acestui adonis atât de bine făcut....
-Mersi. Merg mult la sala.
-Mintea mea e proprietate privata! La fel și buzele și totul... Așa ca I-ati gândul vârco-chestie...
Doar zâmbi sadic, trântindu-ma de perete. Îmi lua bărbia și mi-o ridica la nivelul ochilor săi.
-Doar... relaxează-te...
Apoi buzele sale se lipira de ale mele într-un sărut dulce, dar și sălbatic. Pentru moment eram pe alta planeta. Nu știam nici unde, nici când, nici măcar cine sunt. Parcă eram doar eu și el pe lume și sincer chiar nu mă deranja. I-am pus mâinile după gat răspunzându-i în sfârșit la sărut. Pentru prima oară mă simțeam bine în pielea mea... mă simțeam împlinită, speciala și... frumoasa. În felul meu...

----------------------------------------
Bună tuturor! Mersi pentru încurajări! Dacă nu erați voi, probabil as fi șters cartea deja... sunteți minunați! Mersi!