Răpită de un vampir 2( Necesită editare)

12. Te-ai pus cu cine nu trebuia

Aparentele înșeală întotdeauna... M-am trezit în mijlocul pădurii, legata de un copac în mijlocul unui cerc ce semăna cu o pentagrama... Se întunecase, iar răcoarea nopții și necunoscutul mă făceau sa tremur violent. Unde eram..? Am clipit de mai multe ori încercând sa mă obișnuiesc cu întunericul ce mă cuprindea din toate părțile. Am reușit sa deslușesc o silueta îmbrăcată într-o mantie neagra cu gluga, ce murmura ceva cu ochii închiși.
-Ce faci..?
-Ce ți se pare? Îmi răspunse vrăjitoarea plictisita. Pregătesc ritualul.
Îmi zări nedumerirea de pe chip și ofta lung.
- O sa-ti iau puterile mai pe înțelesul tău.
Am făcut ochii mari.
-Puterile? Ești nebuna. Eu n-am așa ceva...
-Hmm... asta au vrut cu toții sa crezi.
Am privit - o cum ascute lama unui pumnal argintiu ce strălucea în lumina palida a lunii. Îmi zâmbi sadic, apropiindu-se de mine. Vru sa îmi ia mana în a sa, dar eu am tras-o, lovind-o cu piciorul în burta cât de tare am putut.
-Proasta mișcare... Hotărâsem sa nu te omor la sfârșit, dar acum Îți voi tăia capul și i-l voi duce mamei tale. Poate așa voi face răzbunarea mai dulce...
Inima a început sa-mi bata nebunește. Nu voiam sa mor..! Nu înainte sa trăiesc o iubire de-o vara, sa vizitez Londra, sa mă întâlnesc cu președintele Americii și lista mea de lucruri continua... Nu puteam muri..! Nu acum, nu aici și cu siguranță nu de mana ei! Am început sa mă zbat în speranța că funiile vor ceda, dar n-aveam nicio sansa. Mi-am amintit de pumnalul decorativ pe care îl luasem din lumea oamenilor. Bingo..!
-Acum stai cuminte pana ce iau ultimele ingrediente pentru ritual...
Îmi zâmbi scurt, dar malefic, apoi dispăru în negura nopții.
Am urmărit-o cum se îndepărtează, apoi m-am chinuit sa ajung la pumnal. La naiba..! Era așa de jos... Mi-am apropiat mana din ce în ce mai mult de buzunar , într-un final reușind! Nici n-am apucat sa mă bucur de reușită, pentru ca veni vrăjitoarea...
-Ce-i cu zâmbetul ăsta de pe fata ta? De obicei ești trista când urmează sa mori!
I-am aruncat o privire plictisita, menita s-o enerveze la culme. Se întoarse cu spatele, punând ceva într-un ceaun mare, negru. Am profitat de ocazie ca sa încep sa tai sforile în care eram ținută. Tăiam cât de repede puteam, dar se pare ca erau foarte groase. Încă un pic... hai...DA! Sforile se slăbira, eliberându-ma. La naiba! Chiar atunci vrăjitoarea se întoarse. Am luat frânghia de jos, punându-mi-o pe mine, ca și când nimic cu s-ar fi întâmplat.
-Ultimul ingredient... Sângele tău...
Așteptam să se apropie, strângând cu putere pumnalul în mana.
- Doar nu te mișca... O sa doară un pic.
I-am aruncat o privire ucigătoare, iar când a încercat sa îmi ia mana, am lăsat frânghia sa cada și i-am înfipt pumnalul direct în ochiul drept. Vrăjitoarea urla ascuțit prăbușindu-se la pământ. Am profitat de moment pentru a o lua la fuga, dar m-am lovit cu capul de zidul invizibil. Nu, nu,nu... uitasem de el... În spatele meu se târa vrăjitoarea ce își schimbase aspectul. Era... înfiorătoare...
-Te-ai pus cu cine nu trebuia, fetito!
Mă apuca de picior, înfigandu-si unghiile în carne. Cu ultima suflare am roșit un " Tristan... ajutor..." slab, înainte sa mă prăbușesc la pământ...

---------------------------------------------

Tristan pov

-E-Eu...
-Veniți sau nu?
Atunci am auzit-o... vocea micuței mele protejate mă striga... se pare ca avea probleme...
-Spune-le ca nu am cum sa vin.
-Dar domnule...
-Îmi pare rău.
Am închis, varand telefonul în buzunarul pantalonilor. Trebuia sa o salvez pe Lily... dar cum..? O singura persoana putea sparge scutul și aceea era Morgana. Dar cum sa ajung la ea? Dacă as merge pur și simplu, Lily ar putea fi ucisă intre timp... Nu... Trebuia s-o contactez altfel. Am privit pentru ultima oară prin scutul invizibil, zărind-o pe săraca mea protejata legata de un copac cu un lanț de argint. Am lăsat un suspin sa iasă la suprafață, înainte sa simt lacrimile fierbinți năvălindu-mi pe chip. Chiar dacă era inconștienta, i-am șoptit ușor: Te voi salva... Apoi m-am îndepărtat cu inima grea, încercând sa găsesc o cale... M-am așezat lângă un copac și am închis ochii gândindu-ma intens la Morgana... Îmi spusese odată ca oricând voi avea nevoie de ajutorul ei, doar sa îi strig numele și ea va fi aici cât de repede poate. Zis și făcut. I-am strigat de trei ori numele, iar ea a apărut în mai puțin de un minut în fata ochilor mei.
-Ce s-a inamplat Tristan? Unde-i Lily..?
Am privit - o trist, făcând semn în direcția cabanutei mici din pădure. Morgana privi cu gura căscată, înganand un:" O doamne..." abia înțeles.

---------------------------------------------

Bună tuturor..! :))) Mersi pentru vizualizări și aprecieri, dar mai ales pentru comentarii..! Iubesc sa citesc comentariile de la voi..! ♡
Ne apropiem încet , încet de 1k și asta doar cu ajutorul vostru..! ;) Vă ador, sunteți minunați..! ^.^