Răpită de un vampir 2( Necesită editare)

8. Cabanuta din pădure

        Pana aici mi-a fost... M-am ascuns repede în cel mai întunecat colt, sperând ca nu voi fi văzută.  Ușa se deschise brusc, iar cineva dădu buzna în camera. Se apropia tot mai mult de locul unde eram ascunsa eu, iar asta mă făcea sa tremur nebunește. Aproape am făcut infarct când am simțit o mana pe umărul meu.
-Salut, prințeso... Ti-a fost dor de mine?
-Ce faci aici, idiotule?
-Așa te porti tu cu cei ce încearcă sa te salveze?
Am făcut ochii mari.
-Îti bate joc de mine sau ce? Doar tu m-ai adus aici...
-Vorbim despre asta mai târziu. Acum hai. Cred ca aud pași pe hol...
M-a aruncat pe umăr fără nicio dificultate, apoi s-a îndreptar spre ușa.
-Știi vreo vraja de camuflare?
-Huh?
-Frate... tu chiar nu știi nimic...
L-am privit cu o sprânceană ridicata. Ce voia sa spună?
-Pfff... Îți explic mai târziu...
Începu sa alerge cu mine pe umăr, pana se opri brusc.
-Ce s-a întâmplat?
-Shh... aud pași... cred ca ne-a luat urma...
Începu din nou sa alerge, mai repede ca înainte și pot sa jur ca am înghițit o musca!
-Ești bine?
-Blah... da cred... oricum îmi era foame.
-Nu te mai sărutam dacă știam ce mănânci.
Mi-am dat ochii peste cap. Chiar era nevoie sa fie așa un mare nesimțit..?
-Da prințeso. Da.
Apoi începu din nou sa alerge și nu se opri decât lângă o cabana din pădure.
-Ce-i asta..?
-Locul unde vom înnoptat.
-Și vrăjitoarea? Nu poate intra?
-Nah... Suntem înconjurați de un scut de putere. Mama ta l-a construit în caz de urgenta.
-O cunoști pe mama..?
-O urmăresc de când erai doar un bebeluș...
-Atunci unde e..? Ce i-a făcut? Trebuie sa îmi spui!
-Hey... liniștește-te...
Tristan mă lua în brațe și mă duse în cabana aceea ciudata, ce era chiar drăguță pe dinăuntru.
-Deci? Ce părere ai?
-Hmm... interesanta...
-Doar atât ai de zis? Mama ta a decorat-o exact cum credea ca ti-ar plăcea. A lucrat aproape un an la ea și tu doar atât ai de spus?
-Bine, bine e magnifica, uimitoare, um...splendida, superb...
-Ok, cred ca e destul.
Am început sa cercetez încăperea în care mă aflam. Se pare ca aceasta cabana avea doar trei încăperi: baia, bucătăria și o camera cu un pat mare.
-Bănuiesc ca tu vei dormi pe jos, așa-i? am întrebat nepăsător.
-Hmm... Eu pariam pe tine.
L-am privit urat.
-Cine-i prințesa aici?
-Ma scuzați, Măria Ta...spuse ironizand apelativul.
Mi-am dar ochii peste cap.
-Nu voi dormi pe podea și gata.
-Atunci va trebui sa împarti patul cu un vârco - vampir psihopat.
-Știi ce? Podeaua nu suna așa se rău.
Doar ofta exasperat, luându-ma de mana.
-Ești o prințesa... nu vei dormi pe podea.
-Atunci dormi tu pe podea.
-Care-i problema ta? Patul e imens...
-N-am nicio problema...
Cred ca eram foarte roșie la fata, pentru ca îmi simțeam fiecare particica a corpului arzând.
-Vrei sa dorm în baie atunci?
-Cada ar fi mai confortabila decât podeaua.
I-am zâmbit inocent, iar el își lua o perna de pe pat și se așeza pe podea.
-Noapte buna! I-am spus așezându-ma pe pat.
-Mdea... putea fi...
-Huh?!
-Nimic, nimic...

-------------------------------------------

Am fost trezita de niște bătăi insistente la ușă ce m-au făcut sa mă ridic în capul oaselor. Tristan sforaia în patul meu fără nicio grija. Cum naiba ajunsese aici?! I-am dat o șuviță bruneta din ochi. Dormea dus... M-am ridicat încet, pornind spre ușa.
-Lily nu!
Dar era prea târziu... Înăuntru intra o bătrâna urâtă cu ochi demonici...