Răpită de un vampir 2( Necesită editare)

16. Va fi o zi lunga...

-Ai terminat cu urlatul, băiete? Mi-ai făcut creierii zob...
Am mârâit enervat de atitudinea ei, apoi m-am transformat din nou în om.
-Ce ne facem..? Cu Lily..?
-Pai... zic s-o găsim pe Melody. Ea ne poate ajuta...
Am aprobat trist din cap, privind pământul. Of, prostuta mea mica...

--------------------------------------------------

Lily pov

După ore întregi de probat haine, Doriss s-a hotărât pe o rochie roșie cu buline albe, o pălărie și pantofi asortați.
-Perfect! strigă ea entuziasmata.
-Arat ca o ciupercă colorata...
-Din contra! Arăți ca o păpusica drăgălașa!
Mi-am dar ochii peste cap. Rochiile nu sunt chiar preferatele mele...
-Bun! Acum urmează-ma în sala de mese. Vei cina cu stăpânul.
Am înghițit în sec.
-S-Stapanul..?
-Exact, draga mea. Bărbia sus, spatele drept, privirea înainte. Stăpânul este o persoana minunata, dar când se enervează...
-Când se enervează ce..?
-Nu-i a buna... atât Îți zic.
-Doriss... ce vrea de la mine?
-Mmm... mă tem ca nici eu nu știu. Stăpânul are niște motive absolut ciudate... nu pot nega asta. Acum, hai. Urăște sa aștepte.
-Nu pot lua cina aici..?
-Nu fi prostuță. Desigur ca nu. Am ordine stricte sa te aduc la 8:30. Si știi ce se întâmplă cu cei ce nu respecta ordinele așa-i?
-Nu chiar...
-Rămân fără cap!
M-am cutremurat, începând sa tremur.
-Oh, dar asta e valabil doar în cazul servitorilor. Tu ești o invitata speciala.
Îmi zâmbi întinzându-mi lăbuța.
-Era sa uit..!
Doua rădăcini îmi puseră o bucata de material roșu la ochi.
-Asta e chiar necesar?
-Oridinele stăpânului... n-am ce face...
Am înghițit în sec, lăsându-ma ghidată de iepure prin întuneric.
-Încă un pic... Gata! Îți poți da materialul de la ochi jos.
M-am supus, trezindu-ma așezată pe un scaun din lemn masiv, împodobit la rândul sau cu floricele multicolore. În fata mea se afla o masa lunga, iar la capătul ei un alt scaun cu cineva sau ceva așezat pe el. Totusi nu-l puteam vedea bine din cauza întunericului.
-Bună, draga mea. Arăți absolut încântător. Ca o mica păpusica.
-Um... mersi.
-Cu mare plăcere, spuse chicotind.
Doua rădăcini de copac aduceau felul principal: pizza cu de toate.
-De unde ai știut ca asta e mâncarea mea preferata?
-Aveam o presimțire. Îți place?
-La nebunie..! Mmm...
-Mă bucur. Dorești și ceva de băut?
-Da, te rog.
Străinul bătu de doua ori din palme, iar imediat pe masa apăru un pahar cu suc de cireșe. Se lasă o liniște ciudata, ce îmi permise sa îmi termin delicioasa pizza.
-Deci... Ce vrei de la mine?
-Hmm... iar întrebarea aia... Ti-am mai spus, vreau sa fim prieteni.
-Atunci lasa-ma sa plec.
-Mă tem ca nu pot.
-Huh? De ce?!
-As rămâne fără păpusica mea după aia.
-Ok, unu: Nu sunt a ta! Doi: Lasa-ma sa plec ciudatule!
-Draga mea, uite cum sta treaba ca poate nu știi, vei rămâne aici cu sau fără voia ta, pana ce eu mă voi plictisi de tine! Și ca sa știi, sunt nemuritor. Așa ca țineți gura și termina de mâncat.
Am rămas cu gura căscată. Ce era el..? Vampir? Nah, facă ar fi fost m-ar fi muscat pana acum și poate chiar mi-ar fi citit gândurile... vârcolac? Slabe șanse... Atunci ce..?
-Pot sa te văd măcar..?
-La momentul potrivit.
-În cazul ăsta plec!
M-am ridicat hotărâtă, privind cu coada ochiului sa văd dacă face vreo mișcare. De unde, starea acolo calm și atât de sigur pe el.
-Nu pleci nicăieri. Stai jos.
-Nu!
-Stai jos sau te pun eu.
-Repet: NU!
-Offf... Trebuie sa lucram la comportament...
Bătu din palme, apoi același rădăcini mă trântira de scaun.
-Ouch! Dacă așa te porti tu cu musafirii, atunci nu vreau sa fiu prietena ta!
-Mă port așa cu cei neascultători. Iar tu ai fost într-adevăr o fetiță rea.
-Pfff... cine ești tu? Mama? Mă lași... Nu îmi pasa ce zici... sau ce crezi!
Bătu cu pumnul în masa cu putere.
-Ar fi bine sa-ti pese! Altfel s-a terminat cu ospitalitatea!
-Mai bine mor decât sa mai stau aici!
-Vrei sa mori?! Dar asta se poate aranja păpusico! Totusi, încă mai am planuri cu tine. Duceți-o în carcera! Împreună cu celelalte obraznice!
Am fost ridicata brutal și tarata prin întuneric, apoi închisa intr-o camera dreptunghiulara, cu gratii în loc de pereți. Ușa se închise rapid în urma mea, lăsându-ma în lumina unei singure lumânări. Se pare ca lângă mine se aflau alte camere, la fel de mici ca ale mele, luminate la fel de slab. Mi-am mijit ochii, reușind sa zăresc o silueta întunecată în carcera din partea dreapta.
-Hey..? Ești în regula?
Dar nu-mi răspunse. Doar privea în gol, cu genunchii la piept.
-Hey...
-Poți sa mai taci odată!? Mai am câteva ore de trăit și vreau sa le trăiesc în liniște!
-Ce vrei sa spui..?
Dar nu-mi răspunse. Se întoarse cu fata în partea cealaltă, ignorându-ma complet.
-Doamne...
-N-o lua în seama. E doar neliniștită.
Mi-am întors privirea spre carcera din partea stângă și la fata bucalata ce vorbea.
-Cum adică mai are câteva ore de trăit?
-Da... a ieșit din competiție...
-Competiție? Despre ce vorbești?
-Wow... tu chiar nu știi nimic. Ne întrecem pentru a fi fericitele soții ale stăpânului rataților... Pfff... nici nu știu cum am ajuns aici. Mă plimbam prin pădure, când dintr-odata pock! Mă trezesc aici...
-Și eu... doar ca eu nu vreau sa fiu aici!
-Nimeni nu vrea, drăguțo... dar ce putem face?
-Mai spune-mi despre această competiție...
-Da, pai ultimele trei ramase vor deveni soțiile sale.
-Trei?!
-Dap... se pare ca nu-i ajunge una.
Ofta zgomotos, întorcăndu-se cu fata în partea cealaltă.
-Acum dormi... mâine va fi o zi lunga...
Am închis ochii, încercând sa adorm.

-------------------------------------------

Uite și capitolul :))) Sper ca o sa va placa la fel de mult ca mie.

*La mulți ani, MariaAlexandra17! Chiar dacă nu ne cunoaștem personal, ești una dintre cele mai mari fane ale cărții mele! Și pentru asta, ÎȚI MULȚUMESC! :3 *