Batgirl -Secretul Liliacului

Capitolul 20

Emma p.d.v.

Îmi las mâinile pe lângă corp și privesc ușa închisă. Damian chiar îmi cere să ne petrecem timp împreună? Pufnesc amuzată. Se pare că e plictisit de moarte.

Oftez zgomotos și îmi iau o geacă neagră, mă încalț și ies din cameră. Asta e șansa mea să mă apropii de Damian și să aflu ce ascunde Dick.

Damian mă așteaptă la baza scărilor cu o expresie plictisită.

-Să mergem.

Îl urmez până la ușa garajului. Deschide ușa și intrăm.

-Unde mergem? Îl întreb eu urmându-l în garajul plin de mașini scumpe ale căror mărci nici măcar nu le cunosc.

-Să ne distrăm puțin.

Zâmbește ușor și descuie o mașină de culoarea albastru metalizat. Din vasta mea experienta cu masinile cred ca e un Lamborghini.

-Am un fel de întâlnire și mă gândeam că poate vrei să vii. Știi tu, să te mai relaxezi puțin. Ești cam încordată.

-Nu sunt încordată.

-Sigur. Cum spui tu.

Ridic din umeri și urc în mașină. Damian pornește motorul și iese în câteva secunde din garaj.

-Cred că ar trebui să îți pui centura de siguranță.

-Ar fi o idee excelentă. Ce crezi că va face Bruce când va afla că am fugit? Mă rog, că tu ai fugit.

-Sunt destul de sigur că deja știe.

Îl privesc dar fața lui nu trădează nicio emoție.

-De unde știi?

-Pur și simplu. Tata nu e cel mai bun prieten al meu dar am învățat să nu îl subestimez. Ar trebui să faci și tu asta.

-Poate. Spun eu încet întrebându-mă la ce se referă.

-M-am întâlnit cu Dick azi. Părea foarte supărat. S-a întâmplat ceva?

-Sincer, habar nu am. Ezit câteva secunde înainte sa continui. A vrut să mă sărute și apoi dintr-o dată s-a retras și eu habar nu am ce e în mintea lui.

-Mă gândeam eu că asta e.

-De unde știai? Ți-a spus el ceva?

Vocea mea sună mai nerăbdătoare decât aș fi vrut.

-Nu. Noi nu ne înțelegem prea bine.

Ridică din umeri. Nu pare deranjat de asta.

-Dick mi-a spus că el nu e ceea ce pare și că eu nu vreau să îl cunosc cu adevărat. Crezi că știi la ce se referă?

Se încruntă și strânge mâinile pe volan.

-Cred că îți va spune el când și dacă va crede că trebuie să știi.

-Tu știi, nu-i așa?

Vocea mea sună acuzatoare.

-Da. Știu. Nu îți pot spune așa că nu întreba.

Nu mai vorbim și privesc pe geam la imaginile mișcătoare. Soarele se ascunsese deja pe jumătate în spatele clădirilor din depărtare și lumina se diminuează încet. Damian conduce relaxat în timp ce trimite mesaje pe mobil.

-Credeam că Bruce ți-a luat telefonul.

-Și el credea asta.

Îmi face cu ochiul și zâmbește.