Batgirl -Secretul Liliacului

Capitolul 11

Artemis p.d.v

Urc treptele blocului până la etajul doi și îmi scot cu mișcări obosite cheile din buzunarul jachetei. Descui ușa și intru încet în apartament încordându-mă când aud scârțâitul ușii și sper că mama doarme și că nu mă va auzi. Pășesc în obscuritatea micului hol și trec fără să fac vreun zgomot prin fața ușii bucătăriei.

-Artemis? Tu ești?

-Da, mamă! "S-a dus planul meu".

-Mi-am făcut griji. Ești bine?

Mama apare în ușa bucătăriei, în ochii săi negri citindu-se îngrijorarea când mă măsoară din priviri verificând parcă dacă sunt întreaga.

-Sunt bine. Doar obosită. Merg să mă culc, îi spun eu evitând să o privesc în ochi.

Intru în camera mea fără să aștept un răspuns din partea ei și îmi permit să-mi relaxez mușchii și să mă las pe spate pe ușa închisă închizându-mi ochii.

-Bună și ție!

Tresar și îmi iau poziția de luptă în secunda în care aud vocea puternică ce răzbate din întuneric. Îmi ia doar câteva secunde să-mi obișnuiesc ochii cu întunericul și rămân blocată când îl văd pe el stând relaxat într-unul din paturile din camera.

-Tată.

Își arcuiește o sprânceană și un rânjet batjocoritor îi străbate fața.

-Ți-a fost dor de mine?

Nu îmi pot găsi cuvintele. Zeci de întrebări mi se învălmășesc în minte. Ce caută aici? Ce vrea de la mine, de la mama? Nu s-a săturat să ne facă să suferim?

-Ce vrei?

Reușesc să adopt un ton lipsit de emoție în timp ce încerc să opresc amalgamul de sentimente din interior.

-De la tine? Nimic. De la sora ta? Multe.

Se ridică în picioare și străbate din doi pași distanța până la fereastra ce dezvăluie imaginea străzii și a mașinilor ce trec în viteză. Își încrucișează mâinile la spate așteptând un răspuns din partea mea. Îmi forțez mușchii să se relaxeze și mă îmbărbătez pentru ceea ce urmează.

-Ce legătură am eu cu Jade?

-Întrebarea este ce legătură are prietenul tau, Harper, cu Jade.

Mă încrunt la auzul afirmației sale. Nu el este cel care a pus-o să-l seduca? Ce se întâmplă aici de fapt?

-Nu inteleg. Isi intoarce chipul acum lipsit de orice expresie spre mine si fiori reci ma cuprind cand privirile ni se intersecteaza.

-Stiu ca tu stii, fetito. Nu ma poti mintii. Nu stiu de ce ii protejezi si crede-ma ca voi afla ce planuiesc.

-Nu am idee despre ce vorbesti!

Simt cum furia pune stapanire pe mine si imi inclestez pumnii. De parca noaptea asta nu ar fi fost destul de grea si fara ca tatal meu sa intre cu bocancii in viata mea.

-Nu am nicio idee despre ce vorbesti! Acum iesi naibii afara din camera mea!

-Sttt! Doar nu vrei sa o superi pe mama ta.

Ranjetul lui batjocoritor reuseste doar sa ma enerveze mai tare si simt ca imi va exploda capul dar continui sa il privesc in ochii albastri de gheata.

-Sa nu indraznesti sa o implici in asta! Ce vrei de la mine?

-Vreau ca tu sa-mi spui unde se ascunde Jade.