Răpită de un vampir 2( Necesită editare)

1. Începutul unei noi aventuri

N.A: Povestea este din primul meu an de wattpad, așa ca este cam nereușită. Citiți pe propia răspundere.

Crengile copacilor tremurau în bătaia vântului, lovind violent geamul camerei regale. Cerul era brăzdat de fulgere înfiorătoare, lăsând sa ploua cu lacrimi de sânge.
Micuța Lily dormea intre cei doi părinți ai săi, nabanuind pericolul ce o pândește dincolo de zidurile înalte ale castelului. Un tunet mai puternic decât toate celelalte o făcu sa tresară și sa înceapă sa plângă. Și atunci apăru... Vrăjitoarea cu ochi de sticla o privea cu ura de lângă fereastra. " Vino cu mine micuța Lily... Vino cu mine..." Bebelușul se opri din plâns, privind inocent vrăjitoarea ce se apropia tot mai mult... " Hai cu mine într-un loc de poveste mica prințesa... hai cu mine și nu vei regreta..." Lily începu sa gangureasca, întinzând brațele pentru a fi îmbrățișată. Bătrâna zâmbi satisfăcut, apropiindu-se ușor de fetița...
-Nu!
Vrăjitoarea se dădu doi pași în spate, privind-o pe Melody cu ura.
-La fel de proasta ai rămas, fetito! Sa crezi ca te poți pune cu mine! Mai vedem noi...
Râse melefic, apoi dispăru la fel de misterios cum apăru.

Acea noapte urma sa fie si ultima noapte a micuței Lily în acest ținut. Regele și regina o lăsaseră în grija lui madame DeathFlame, vechea profesoara de magie a lui Melody.
"Apar-o cu prețul vieții" au fost ultimele cuvinte ale reginei înainte sa-si ia rămas bun de la tot ce avea mai scump pe lume, fiica eu iubita...

------------------------------------------

După 16 ani..

M-am trezit buimaca. Pfff... nu trebuia sa mă uit la filmul ăla pana târziu... Mi-am pus repede o pereche de blugi și un hanorac negru. Mi-am aranjat parul cât de cât și am coborât în bucătărie. Mătușa Morgana pregătea micul dejun.
-Neata, raza mea de soare. Cum te simți?
-Obosită...
-Pai trebuia sa te culci când ti-am spus... Ce ai în picioare?
Am privit spre picioarele mele încălțate încă cu o pereche de papuci pufoși.
-O frate... mersi ,mătușico... M-ai salvat de la o zi de umilință.
I-am zâmbit scurt, mi-am schimbat pantofii și am pornit spre școală. Ca de obicei intârziasem la prima ora, primind detenție. Ziua începuse bine...
-Domnișoara Martin... Va învățați vreodată minte?
-Îmi pare rău domnule... nu se va mai repeta...
-Aud asta din gura ta de când a început școală și vad ca nu te-ai ținut de promisiune! Doar... treci loc.
M-am așezat plictisita în ultima banca, așteptând finalul orei. Ca de obicei am fost salvata de clopoțel exact când trebuia sa fiu ascultată. Am ieșit victorioasa înaintea profesorului îndreptându-ma direct spre dulapul meu. Acolo mă aștepta ca de obicei nebuna mea prietena, Samantha.
-Ce faci, Samy?
-Vorbesc cu un necunoscut ciudat. Tu?
-Hah... Necunoscut zici? E macar drăguț?
-Nu știu... nu m-a lăsat sa-l văd... Spune ca te știe pe tine de undeva...
Am făcut ochii mari.
-Oh serios? Atunci de ce nu îmi trimite mie mesaje hmm?
-Întreabă - l... vrei numărul lui?
-Nu știu dacă-i o idee buna...
-Haide... Dacă nu îi trimti mesaj, măcar sa ai numărul acolo.
-Bine fie ... ce-am de pierdut...
I-am dat telefonul în care mi-a tastat un număr lung și ciudat. Oare aveam de gând sa-l sun sau măcar sa-i trimit mesaj vreodată..?

--------------------------------------

Hey! :))) V-am spus eu ca ne revedem curând. Totusi nu credeam ca atât de curând... Am început partea a doua și sper ca va avea la fel de mult succes ca și prima! Lectura plăcută! ;) Nu ezitați sa lăsați comentarii!