Predestinați

~Un simplu refugiu~

Selena

Am fost surprinsă când James s-a întors în cameră și nu a menționat nimic despre plecarea mea. Mă așteptam să se întoarcă cu Rosella ca să mă înlocuiască. Nimic din toate astea nu s-a întâmplat.

Privirile ni s-au întâlnit ca de fiecare dată. Erau atâtea cuvinte nespuse între noi. Voiam să îi spun atât de multe lucruri dar de când s-a întors Rosella mi-am pierdut voința de a mai vorbi.

Înainte de a veni ea simțeam că am dreptul să cer lucruri de la James, să îi cer să mă trateze ca pe soția lui.Am încercat să nu mă mai gândesc la asta. În adâncul inimii mele voi fi mereu soția lui James Moon, știam că voi lua aceste amintiri și sentimente cu mine în mormânt. Mi-a oferit atât de multe lucruri și momente pe care mi le voi aminti și le voi prețui. Nu regret ce s-a întâmplat între noi până acum. Am fost dezamăgită când a luat ceva de pe masă și s-a întors să plece.

-S-ar putea să nu mă întorc până dimineață, a spus peste umăr.

Am coborât un picior din pat, eram pregătită să îl opresc. Dar nu m-am dus după el. Nu îl puteam forța pe James să stea cu mine. Aceasta era decizia lui.

Mi-am acoperit fața cu perna după ce a plecat. A luat o decizie. A ales să face ce i-a cerut Rosella. Gândul că era cu ea în pat mă înnebunea. Durerea fizică era nimic în comparație cu asta. De când s-a întors Rosella asta era tot ce am simțit. Durere peste durere și nu cred că mai pot îndura mult.

Voiam să țip la el, la amândoi pentru că m-au băgat în această încurcătură. Nu ar trebui să mă simt așa. Tot ce voiam era să fiu iubită de James. Era chiar atât de mult? Ceream prea mult?

Abia am reușit să dorm noaptea. Era destul de dificil pentru că știam unde e...Am deschis ochii, era dimineață...James intra înapoi în cameră. M-am uitat la ceas și am oftat în gând când am văzut că este ora opt. A stat cu ea în pat până acum?

Am simțit o durere în piept și simțeam cum sângele îmi fierbe în vene.

M-am ridicat din pat și voiam să mă îndrept spre ușă, nu voiam să stau cu el în aceași cameră, nu acum. Mirosul lui m-a lovit tare. James s-a așezat în fața mea, blocând ieșirea. S-a uitat în jos la mine și mi-a studiat fiecare trăsătură de pe față. 

-Cum mi-ai putut face asta? întreb privindu-l în ochii lui verzi. 

S-a uitat la mine cu ochi mari ca și cum nu era sigur cum să răspundă la întrebarea mea.

-De ce te-ai dus cu ea noaptea trecută? De ce? 

Știam că Rosella e sufletul lui pereche, știam că o iubește așa cum pe mine nu mă va iubi niciodată, dar nu puteam face nimic să opresc durerea pe care o simțeam. A făcut un pas spre mine, iar eu am făcut unul înapoi, păstrând distanța dintre noi. Era singura modalitate prin care eram sigură că nu îmi voi pierde concentrarea din cauza lui.

-Selena, șoptește.

Vocea lui era atât de blândă.

-Acultă-mă.

-De ce? întreb fără să îmi mai pot controla lacrimile.

Fir-ar, mă simțeam învinsă și pierdută. Nu puteam suporta faptul că a fost cu altcineva, nu conta cine era acea persoană, pur și simplu nu puteam suporta.

M-a prins de mâini și m-a răsucit spre perete, lipindu-mă cu spatele de el. Mi-a ridicat mâinile deasupra capului și s-a aplecat spre mine.

-Ascultă-mă, Selena. Nu am fost cu ea noaptea trecută. Mi-am petrecut seara afară în jeep. Îți jur!

M-am oprit după ce i-am auzit mărturisirea. Ce s-a întâmplat cu corpul meu după aceea e nebunie curată. Toată furia mea a zburat pe fereastră cât ai pocni din degete.

Când a realizat că m-am liniștit cât de cât, doar atunci mi-a dat drumul la mâini. Și-a lipit fruntea de a mea.

-Nu am fost cu ea. Trebuie să mă crezi, te rog.

Am deschis gura să vorbesc când am auzit zgomot de pași răsunând pe hol. Se apropiau rapid. Un ciocănit s-a auzit în ușă, iar James s-a îndepărtat încet de mine.

-Intră, a spus.

-Avem companie, spune Emma băgând capul pe ușă. Judecând după starea ei, puteam spune că era vorba de cine pe care nu o plăceam niciuna dintre noi.

Am urmat-o, am coborât scările. Am văzut-o pe Rosella vorbind cu cineva pe care am recunoscut-o imediat. Era acea femeie care a încercat să mă insulte la petrecere. Mătușa Rosellei. Numele ei era...Rowena? Cred că ăsta era.

-Ai invitat-o aici? întreabă Emma uitându-se la fratele ei.

Înainte ca James să îi poată răspunde, Rosella a venit repede lângă el și l-a luat de braț.

-Oh, James, spune plângând. E atât de plăcut să îți vezi mătușa din nou.

Rowena a venit spre noi cu lacrimi în ochi.

-Nu îmi venea să cred când am auzit. Prețioasa mea Rosella s-a întors.

Mi-am dat ochii peste cap, ceva nu îmi mirosea a bine. Părea destul de calmă pentru cineva care tocmai a aflat că nepoata ei era vie. 

-Cum ai știut că Rosella s-a întors? Nimeni nu a vorbit despre asta, spun privind-o atent.

Femeia s-a uitat la mine ca și cum aș fi inamicul. 

-Cineva a văzut o persoană care arăta ca Rosella. M-au informat de îndată. Am venit aici să îi spun noutățile lui James, dar am fost surprinsă să îmi văd nepoata în carne și oase.

-Mie nu îmi pare atât de surprinsă, spune Emma. 

Nu eram singura care a sesizat asta.

-Emma, a spus James pe un ton de avertizare.

-E o nebunie. Acum tu și James puteți fi împreună ca înainte. Nimic nu vă mai poate separa acum, a spus Rowena privindu-și nepoata cu speranță în ochi.

Nu mai puteqam suporta să aud astfel de aiureli. Așa că m-am răsucit și am ieșit din cameră cu pași mari, ca și cum viața mea depindea de asta. Nu m-am oprit până când nu am ajuns afară. Aveam nevoie de aer proaspăt. Mi-am lipit fruntea de zid.

-Știu cum te simți.

Am deschis ochii, privind-o pe femeia care mi-a transformat întreaga viață într-un dezastru înainte de a afla că e vie.

-Nu știi nimic, spun dându-mi ochii peste cap.

A râs.

-Știu că James nu a reușit să își ia ochii de la mine nici măcar o clipă de când m-am întors. Știu că sunt sufletul lui pereche. Știu că m-a iubit din prima clipă în care m-a văzut și nu a încetat niciodată să mă iubească. Știu că această căsătorie nu a fost mai mic decât un show. Te-a folosit pentru că era singur și rănit din cauza mea. Orice momente micuțe ați fi avut voi doi sunt sigură că au avut loc doar din cauza durerii pe care o simțea după ce m-a pierdut. Acum că m-am întors, crede-mă, James va fi din nou al meu. Nu va iubi niciodată pe cineva ca tine. Pot vedea asta destul de clar. E doar o persoană bună care nu știe cum să îți spună să te cari de aici. După ce voi avea o mică discuție cu el, își va schimba părerea. Mereu mi-a oferit ce mi-am dorit. Păcat că nu e la fel și cu tine. Lucrurile nu vor fi la fel de roz în cazul tău.

- Ai terminat? Nimic din ce spui nu mă afectează, dulceață. 

M-am îndreptat din nou spre intrare. Multe dintre lucrurile pe care le-a spus erau adevărate. Când James și cu mine ne-am căsătorit el era vulnerabil și rănit din cauza pierderii Rosellei. Au fost momente în care mi-a vorbit despre ea și cât de mult l-a afectat moartea ei. Asta a fost tot? Eram doar o mică scăpare din realitate pentru James?

Un refugiu?

Un simplu loc în care putea să fugă și să se ascundă când era lovit de vinovăție?

Acesta a fost unicul meu rol?