Predestinați

~O altă ea~

Selena

Pe hol răsună pașii cuiva. Cine ar putea fi? Aprind ecranul telefonului și observ că e trecut de miezul nopții. Mă ridic în capul oaselor și privesc spre ușa dormitorului meu, de cealaltă parte este cineva...Dar cine? Mirosul persoanei respective îmi este necunoscut. Mă dau jos din pat și mă îndrept încet spre ușă. O crap puțin, doar puțin și arunc o privire. Dau peste o fată care pare să fie cu doi sau trei ani mai mare ca mine. Se îndreaptă cu pași hotărâți spre o ușă...camera lui James. Străina se strecoară în camera lui, iar eu închid ușa imediat. Femeia aia...Cine e? De ce vine la el? Oare e o altă amantă? Mă las să alunec până când stau pe parchet cu genunchii la piept și spatele rezemat de ușă. Nu mai vreau să văd nimic. Acea femeie tocmai a intrat în camera lui. Dumnezeule...cum poate face una ca asta? Chiar dacă nu pot auzi, știu ce fac acolo și o pot simți. Se simte ca și cum cineva îmi jupoaie unghile una câte una, lăsând în urmă degete însângerate și mâini tremurânde. Urăsc sentimentul ăsta. Îl urăsc pe el! Urăsc să fiu aici! Urăsc acest sentiment! E ca și cum și-ar așeza mâinile în jurul gâtului meu și ar strânge din ce în ce mai tare, uitându-se cum fața mea devine mai palidă cu fiecare secundă, ignorând rugămintele mele...Încerc din răsputeri să nu țip. Tot ce vreau este să merg acasă. Știam că mariajul ăsta va fi o greșală, dar ce puteam să fac acum? Să dau bir cu fugiții? Nici o șansă, nu îi voi oferi această satisfacție.
Din dormitorul lui se aud sunete ciudate. Oh nu, nu, nuuuu! Mă ridic repede, mă arunc pe pat și îmi așez perna pe cap. Fir-ar, pentru prima dată în viața mea urăsc faptul că sunt vârcolac și am auzul atât de bun. Decât să aud asta mai bine prefer să mă omoare. Vreau să sfâșii toate aceste sentimente din interiorul meu și să le dau foc. Sunt într-un loc necunoscut, singură, și în clipa asta simt că nu am nimic de pierdut.  Viața nu mi-a părut niciodată atât de neagră, goală și sinistră. Ah! Nu mai suport! Mă ridic din pat și ies pe ușă. Din spre camera lui răsună ecoul zgomotelor. Uff! Nu mai vreau să aud nimic!

Traversez coridorul, cobor scările și o iau pe drumul spre ieșire. Când ajung afară, trag adânc aer în piept și mă îndrept cu pași mărunți spre o bancă. Mă așez pe ea și privesc cerul. Stelele încadrează o lună plină și strălucitoare. De ce trebuie să fie așa? De ce trebuie să trec prin asta? De ce? Nimic nu doare mai tare decât faptul că el e cu altcineva...Să fii rănit în halul ăsta e îngrozitor. E ca și cum mi-ar scuipa în față, spunându-mi doar cât de mult nu îi pasă de existența mea. Știu că trebuia să mă aștept la asta, și cumva am făcut-o, dar nu mă așteptam să mă simt atât de neajutorată, de nesemnificativă...Trebuie să scap de aici.
Mă plimb prin grădină, înaintând prin întunericul nopții, lăsând mirosul magnolilor să îmi îmbrățișeze sufletul care urlă de durere. Cu colțul ochiului am văzut ochii strălucitori ai unui vârcolac. Cred că este una dintre gărzile de corp ale regelui James.
-Hei! Trebuie să îți cer să te întorci înapoi în castel.
Sunt blocată aici. Sunt un prizonier.
-Domnișoară? V-am spus să...Sunteți bine?
-Da, știu, mă întorc. Sunt bine.
Mă întorc în camera mea, închid ușa și mă las în jos la fel cum apa curge într-un pahar. Fundul meu lovește podeaua și o parte din mine încă mai speră că mama va intra pe această ușă și mă va întreba ce s-a întâmplat, apoi mă va îmbrățișa și îmi va spune că totul va fi bine.
Mă urc în pat și mă las îmbrățișată de nimic altceva decât întuneric. De ce? De ce s-a căsătorit cu mine? De ce? Știe că nu avem niciun viitor împreună. Pentru el sunt un drum blocat, un medicament pentru rănile lui. Nu vrea nimic din toate astea, nu mă vrea, deci de ce trebuie să fiu eu cea care suferă? Pentru a fi siguri că alpha rămâne puternic? E un criminal. În timp ce eu sufăr, el devine mai puternic, hrănindu-se cu sufletul meu. 

Mi-a ajuns! Deschid ușa și ies din cameră îndreptându-mă spre dormitorul lui. Privensc în jur să mă asigur că nu e nimeni în preajmă. Trag adânc aer în piept și rostesc o vrajă învățată de la mama. Ușa se deschide puțin, iar lumina din interior se revarsă pe hol. 

Toate gândurile mele s-au risipit când am văzut scena din fața ochilor mei. Femeia avea brațele înfășurate în jurul lui James și părea că și el o îmbrățișa. M-am spirijinit de zid cu mâna pe piept. Ce dumnezeu! Mai întâi Alice, iar acum ea? Eram nervoasă, sângele îmi ardea în vene. Nu îmi amintesc când a fost ultima oară când am simțit o astel de furie față de cineva sau ceva. Cât de proastă am fost să cred că era rănit și suferea, că avea nevoie să fie singur. Pare că e foarte bine cu amantele lui.