Predestinați

~O iubire imposibilă~

James

Am încercat să o înțeleg pe Selena. Părea foarte supărată din cauza Sashei.  Nu cred că ar face-o pe Selena să se simtă așa doar dacă...I-am analizat chipul, căutând răspunsuri. Voiam să îmi spună adevărul. Voiam să îi văd reacția când auzea ce s-a întâmplat cu adevărat seara trecută.

Am prins-o de brațe și le-am presat pe pat, deasupra capului cu o singură mână.

-Ascultă-mă. Nu s-a întâmplat nimic între mine și Sasha ieri.

Nu s-a întâmplat nimic pentru că nu m-ar lăsa corpul. De când ai intrat în viața mea, eram răvășit. Ai trezit o parte din mine care ar trebui să fie moartă. O parte din mine pe care am încercat din răsputeri să scap, să o îngrop. Voiam să dispară. Voiam să dipară pentru că nu mai voiam să trec prin asta. Nu voiam să mai trec prin acea durere din nou. Din cauza asta, nu îți voi spune. Voi păstra adevărul pentru mine. Deoarece Selena, mai degrabă aș muri decât să îmi permit să iubesc iar o altă femeie.

Am înghițit și m-am uitat la Selena. Știam că dacă i s-ar fi întâmplat ceva nu m-aș putea ierta vreodată. Mă va vâna pentru restul vieții. Dar mai mult decât atât, Selena Stuart era inocentă și pură. Era puternică, erau atâte lucruri la ea care mereu îmi vor lăsa semne.

Era încă tăcută după ce a încercat de mai multe ori să scape din strânsoarea mea. Nu conta cât de mult încerca, nu îmi permiteam să o las să plece. Voiam să o țin strâns și să o țin aproape de mine. Dar în același timp, o altă parte din mine striga pericol de fiecare dată când intram în contact cu ea. Genele ei lungi și dese îi încadrau minunații ochi verzi. Se uita la mine cu buzele ușor depărtate. Îmi dădeam seama că se lupta din greu să creadă în cuvintele pe care tocmai i le-am spus. Faptul că a văzut-o pe Sasha îmbrățișându-mă nu mă ajuta deloc. 

-Chiar dacă i-ai întors spatele ieri, ce te va opri să nu te duci la ea data viitoare? Încă e amanta ta. Pentru asta sunt amantele, ai spus-o chiar tu.

Îi priveam ochii, își reținea atâtea emoții departe de mine și voiam să știu care erau acestea. Ceva îmi spunea că nu aș fi fost pregătit pentru ce urma. Deci am decis să nu insist de data asta. Dacă i-am răspuns Selenei și i-am zis adevărul atunci asta ar fi lăsat loc unei alte discuții pe care nu eram dispus să o am cu ea. Încercam să o țin departe de mine pentru binele amândurora.

Nu i-am răspuns și nu eram pregătit pentru puterea cu care m-a împins de data asta. Am căzut pe spate pe pat. Am privit-o atent. La naiba, corpul ei era perfect la fel ca al unei zeițe. Mi-am reținut un geamăt când dorința de a îi atinge și revendica fiecare centimetru din piele îmi acapara mintea. Văzând-o afară, unde oricine îi putea privi pielea albă și catifelată, m-a scos din minți. Voiam să omor pe oricine îndrăznea să se uite la ea fie că intenționa sau nu. Acea persoană nu era nimeni alta decât unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Era mult prea prietenos cu ea decât aș fi vrut. Gândul la ea vorbind și râzând cu alt bărbat era prea mult pentru mine.

-La dracu', spun când Selena se întoarce cu spatele la mine.

Nu mă puteam opri așa că m-am ridicat repede și mi-am așezat mâna peste a ei pe mânerul ușii. A tresărit când mi-am lipit corpul de al ei. Eram tăcut când mi-am presat buzele de pielea gâtului ei. Dumnezeule , mirosul ei era atât de captivant încât mi-a luat ceva să îmi adun gândurile. La fel ca înainte, fiecare mușchi și os din corpul meu urla la mine să mușc atât de tare încât ea să îmi strige numele. 

-Alice nu mai e amanta mea, i-am șoptit la ureche. I-am zis că vreau să se ocupe doar cu planurile care țin de casă de acum înainte. Asta e tot ce e. Chiar dacă mă crezi sau nu, alegerea îți aparține. Iar între mine și Sasha nu s-a întâmplat nimic, absolut nimic. Îți jur!

Nu știam ce m-a determinat să spun aceste cuvinte după ce, cu câteva minute înainte, m-am convins să nu o fac. Înainte să am șansa de a spune ceva, Selena se răsucește spre mine și mă privește în ochi. Nu mi-a luat mult să îmi dau seama că nu îmi place privirea de pe chipul ei. Mă făcea să simt lucruri pe care nu voiam să le simt. Nu îmi puteam aminti ultima oară când o femeie s-a uitat așa la mine. Nici măcar Rosella nu m-a privit așa cum o face ea acum.

În privirea ei era speranță amestecată cu multe alte emoții pe care nu le puteam citi. Mă speria atât de tare încât știam că trebuie să plec cât mai repede de aici înainte să fac ceva incredibil de stupid.

-Nu voi fi acasă până mâine, am spus repede și m-am îndepărtat încet de ea.

Adevărul e că nu era nevoie să plec pentru o zi întreagă, dar voiam să o fac. Nu puteam sta în aceași casă cu Selena în seara asta. Mirosul ei încă era prezent în mintea mea, acaparându-mi fiecare gând, orbindu-mi restul simțurilor.

-Unde te duci? 

M-am îndreptat spre dulap, unde aveam câteva arme ascunse. Nu o mai puteam privi, era prea dureros pentru mine.

-Unde te duci?

-Am câteva lucruri de rezolvat. Mă voi asigura că personalul va sta la dispoziția ta cât timp sunt plecat.

Tăcerea care a urmat, m-a enervat. Mă făcea să mă întorc să văd de ce a tăcut dintr-odată dar am decis că probabil era mai bine așa. Când am terminat, am tras fermoarul ghiozdanului și am ieșit pe ușă. Cu colțul ochiului puteam vedea cum mă privea, și la fel ca înainte, voiam să mă întorc, dar m-am abținut.

-Ne vedem când mă întorc.