Predestinați

~Ce am făcut?~

James

Toți oamenii noștri erau împrăștiați în zonă. Am încercat să acoperim cât mai mult teren. Căutăm de ore întregi și tot nu avem niciun indiciu unde ar putea fi Selena. 

-Nu crezi că ar trebui să te odihnești puțin? întreabă Alex așezându-și mâna pe umărul meu. Arăți groaznic.

-Selena e undeva acolo, singură, iar tu îmi ceri să mă odihnesc? Viața ei poate fi în pericol.

-Suntem mai mulți oameni decât data trecută, ne descurcăm fără tine. Întoarce-te și odihnește-te puțin. Vom avea nevoie de tine să fi în formă atunci când găsim o pistă care să ne conducă la Selena. Te vom anunța de îndată ce aflăm ceva. Du-te!

Am protestat de câteva ori, dar Alex și Bruce nu au renunțat. Am acceptat fără să vreau și am urcat în jeep. Am parcat în fața castelului. Totul era pustiu acum că toți oamenii mei și angajații au plecat în căutarea Selenei. Am rămas doar eu...

Miros aerul din jurul meu.

-Nu se poate, șoptesc. 

Trântesc portiera mașinii și alerg spre intrarea în castel. Mă opresc și mă uit șocat la persoana din fața mea. 

-Selena...Selena! strig mai tare de data asta.

Femeia vieții mele se răsucește spre mine și mă privește în ochi. Alerg spre ea și o cuprind în brațe.

-Cât mă bucur că ești bine. Ce s-a întâmplat? Cine te-a răpit? Ți-au făcut ceva? O să le rup gâturile de îndată ce aflu cine sunt. Oh, dumnezeule, Selena. Am fost atât de speriat! Cum ai reușit să fugi? Nici nu mai contează, tot ce contează e că ești în siguranță.

Mă îndepărtez puțin ca să mă uit la ea. Ceva părea ciudat. 

-De ce nu spui nimic? întreb. Ți-au făcut ceva? Sele...

Nu am apucat să îi termin de rostit numele ei...Totul s-a întâmplat atât de rapid. Am văzut lama unui cuțit strălucind în lumina soarelui, apoi am simțit cum ceva cald se impregna pe tricoul meu.

*

Am gemut din cauza durerii din cap. Nu îmi amintesc când m-a durut capul atât de tare ultima dată.

Ce s-a întâmplat? Nu îmi puteam aminti prea multe din cauza durerii de cap. A avut loc o luptă?M-am forțat să deschid ochii după ce am simțit mirosul sângelui. În ce m-am băgat din nou și de ce îmi lua atât de mult să îmi amintesc? Am clipit des din cauza luminii soarelui și am șuierat printre dnți din cauza durerii din corp atunci când am încercat să mă ridic. M-am uitat în jos la mine și m-am holbat la sângele de pe corpul meu. Eram cu siguranță în fața casei mele, măcar atât știam. Dar de ce era atât de mult sânge și de ce eram inconștient pe pământ și nu de ce nu îmi amintesc nimic?

De unde a apărut tot sângele ăsta? Am luat parte la vreo luptă? Chiar dacă a avut loc o luptă, cum e posibil să fiu atât de rănit?

Am ridicat mâinile și m-am holbat la cuțitul din mâna mea. Degetel erau strânse în jurul mânerului. Era sânge pe el, dar și pe degetele mele. Nu era doar sângele meu, era sângele cuiva amestecat cu al meu și trebuia să îmi dau seama al cui era. Am inspirat adânc și am început să mă gândesc ce naiba s-a întâmplat aici.