Predestinați

~Pericole la fiecare pas~

Selena

După incidentul de la casa haitei eram foarte nervoasă. Dar se pare că nu a fost suficient, trebuia să mi se toarne gaz pe foc în continuare. În miezul nopții am ieșit pe hol și am văzut-o...cealaltă amantă a lui James. A înghețat pe loc și la fel am făcut și eu. E atât de frumoasă. Părul ei se ondulează ușor la vârfuri. Probabil îl răsucește pe degete. Pielea ei este albă și frumoasă, fără nicio urmă de imperfecțiune. Ochii ei...ochii ei lucesc în întuneric precum ai unei pisici. Verzi precum iarba și fermecători precum o vrajă. Ochii ei mă scanează pentru un moment, apoi se întoarce și pleacă.
Trebuie să plec de aici, dar unde m-aș putea duce? Ignor acest gând și cobor în grădină. Continui să merg până când ajung la granița teritoriului Moon. Dacă nu plec curând de aici o să-mi pierd mințile complet.

-Domnișoară, sunteți prea aproape de graniță. Vă rog să vă întoarceți! spune o voce cunoscută.

James a întărit paza din cauza vârcolacilor.  

-Ești prea aproape de graniță. Întoarce-te, spune o altă voce. 

Îmi părea cunoscută. El e cel de data trecută. 

-De fapt, vă căutam. Mă întrebam dacă îmi pujteți spune mai multe despre vârcolacii care au apărut recent în zonă...

Poate de asta se comportă James așa.

-Îmi pare rău, dar trebuie să te întorci. Granițele nu sunt sigure.

-Nu sunt sigure? Din cauza vârcolacilor rebeli? Sau pentru că vrei să plec.

Vârcolacii care nu s-au alăturat unei haite, sau care au făcut lucruri rele și au fost izgoniți, au fost denumiți rebeli. Sunt periculoși, nu au devenit doar tâlhari, ci și ucigași. În ultimul timp au început să se apropie de granițele regatelor pentru a fura, a se distra, a ucide cu sânge rece. Noi nu am avut niciodată probleme cu ei, nu de când puterea mamei s-a răspândit în lumea supranaturală cu repeziciune. Dar în cazul lui James, lucrurile nu stau la fel de bine. De asta Alex și Bruce îl caută tot timpul, au probleme.

-Întoarce-te. Acum. E un ordin, spune bărbatul, privind în depărtare, printre copaci, în adâncul pădurii ca și cum ar vedea pe cineva.

-Bine, spun și mă întorc.

Strigătul unui gardian m-a făcut să arunc o privire peste umăr, dar nu îmi pot da seama ce a zis. M-am întors și am continuat să merg, dar un urlet adânc din spatele meu m-a determinat să mă opresc. Ochii mei s-au oprit asupra trunchiului unui copac când am încercat să îmi dau seama ce ar putea fi în spatele meu. Apoi s-a auzit un alt urlet. M-am învârtit încet în cerc. Am văzut ceva negru, am simțit mirosul de sânge, acel miros pe care oricine îl recunoasște. Am privit silueta neagră cum devine un vârcolac uriaș, stând la doar câțiva metri distanță în fața mea. Fiara se apropie de mine, iar eu fac un pas în spate. Ochii mi se plimbă de la fiară la corpul inert care zace în spatele ei, rugându-mă să apară cineva. Vârcolacul e mare, E puternic. Fir-ar dacă nu apare cineva, voi fi nevoită să lupt cu creatura asta, transformată sau nu. Cine ar fi crezut că voi fi nevoită să lupt?

-Te rog, nu, șoptesc.

Înainte să iau o decizie, o chestie maro a sărit pe chestia neagră. Am profitat de ocazie și am rupt-o la fugă spre castel. O altă chestie neagră alerga la câțiva metri de mine. Mă vâna. Am alergat în altă direcție, mă simțeam încolțită, am dat peste un alt cadavru, de data asta era al unui vârcolac. Fără să mă gândesc, am ridicat o parte din corpul neînsuflețit al vârcolacului și m-am ascuns sub el. Am tras de el până ce tot corpul meu era complet acoperit. Mirosul puternic al vârcolacului rebel amestecat cu sângele îmi vor acoperi mirosul. Am rămas nemișcată, simțind cum sângele creaturii se scurge pe hainele mele, pe piele și în păr. Nu am realizat cât sânge curgea din el până când s-a format o baltă lângă mine. Pentru mulți, aș părea o lașă. Cineva cu o putere ca a mea, să se ascundă sub un corp inert...Puteam învinge, dar asta însemna să mă dau de gol în fața celorlalți...Nu puteam risca să se afle adevărul, i-am promis mamei. Și, în plus, nu știu câți rebeli erau. Puteau fi zeci de oameni pândind în întunericul pădurii. Am auzit zgomote în jurul meu, și nu știam dacă erau gărzile, rebelii, sau altceva. După câteva minute, am văzut un vârcolac trecând pe lângă mine, labele lui aflându-se la câțiva centimetri de fața mea acoperită de corpul fiarei. Nu contează ce fac, rezultatele nu vor fi niciodată în favoarea mea. Nimic nu poate merge cum trebuie. Fir-ar, dacă voi fi descoperită, tot ce îmi rămâne e să lupt. La naiba cu toate. Greutatea vârcolacului îmi îngreunează respirația, dar continui să rămân ascunsă. După câteva clipe care par a fi ore, sângele bestiei s-a răcit și s-a uscat. Doamne ajută! Sunete neamenințătoare s-au apropiat și trei gardieni au apărut dintre copaci.