Predestinați

~O iubire neîmpărtășită~

Selena

L-am privit cum a plecat în urma Rosellei ca un cățel pierdut. I-a răspuns atât de repede, spunându-i să nu plece, iar reacția lui îmi spunea destule. Acum știam la cine era inima lui cu adevârat. O voia pe ea, iar eu îi stăteam în cale. Trebuia să îi dau drumul...Dacă nu o fac, viețile noastre nu vor progresa.

Deschid ușa și iau o geantă mică. Voi lua doar câteva lucruri. Nu voiam să iau nimic din ce mi-a dăruit James, dar doar asta aveam...Ar trebui să păstrez ceva ca amintire? Nu mă voi mai întoarce aici vreodată. Asta a fost tot...pentru amândoi. M-am hotărât.

Fotografia de la nuntă...O ridic de pe măsuță și mă uit la ea. Nu cred că i-ar duce dorul cineva dacă o iau cu mine, nu? O așez în geantă lângă celelalte lucruri. Am închis fermoarul genții la jumătate când James a intrat în cameră. Nu m-am uitat la el și îi puteam simții ochii ațintiți asupra mea. Privirea lui arzându-mi pielea.

-Ce faci? întreabă.

Vocea lui era moale, dar puteam simți frica din ea.

Am apucat mânerul genții și m-am ridicat de pe podea. După ce mi-am adunat tot curajul, m-am hotărât să îl privesc. Se uita la fiecare trăsătură de pe fața mea încercând să găsească un răspuns, iar eu nu am mai încercat să ascund nimic. Voiam să mă eliberez de tot ce simțeam, altfel nu voi putea trăi.

-Nu poți alege, nu-i așa? am întrebat când am simțit cum prima lacrimă mi se scurgea pe obraz.

Respirația lui James s-a oprit câteva secunde când m-a văzut plângând. A făcut un pas spre mine, iar eu am făcut unul înapoi.

-Nu, spun ridicând o mână.

S-a oprit în mijlocul drumului și s-a uitat la mine rănit.

-Știi ce doare cel mai tare? Chiar și înainte să ne căsătorim tu nu m-ai vrut niciodată. Mereu m-ai alungat și ai încercat să ne separi. Ai ignorat orice atracția care a existat între noi. Mereu ți-ai făcut griji că ai dezamăgit-o, că nu ai fost acolo pentru ea când ai crezut că a murit. Am stat și am ascutat tot. Mi-a părut rău pentru tine. Ți-am simțit durerea de atâtea ori și eram atât de disperată să găsesc o modalitate pentru a-ți ușura acea durere. Dar în tot acest timp m-am mințit singură...în secret speram ca într-o zi să simți pentru mine așa cum simțeam și eu pentru tine.

Am lăsat lacrimile să curgă. Ce rost mai avea să mă abțin? Deja plângeam în fața lui. Am închis ochii.

-Acum realizez că eram o nebună pentru că voiam așa ceva. Inima ta mereu a fost în altă parte. I-a aparținut mereu Rosellei. M-ai rugat să aștept răspunsul din partea ta, dar acesta nu a mai venit James. Pentru că dacă nu poți decide dacă sunt cea pe care o vrei în viața ta acum, atunci nu mă vrei îndeajuns de mult și nu ai făcut-o niciodată.

-Selena, te rog...

-Nu. Nu face lucrurile mai grele decât sunt deja. Vreau să o iau pe drumul meu. Nu mai pot suporta să fiu rănită, James. Am fost rănită în timp ce așteptam să mă iubești la rândul tău. Nu mai pot îndura, nu mai vreau. Nu te mai pot aștepta, nu pot. Îți fac viața mai ușoară. E evident că nu poți alege și cu siguranță nu vrei să o pierzi pe Rosella după ce ai așteptat-o în toți acești ani. E mai bine așa pentru amândoi.