Predestinați

~O luptătoare superbă~

Selena

În clipa în care am deschis ușa casei, cu toții se uitau la mine.

-Mă bucur că ai venit, spune Alex. Am crezut că James nu te va lăsa să vii. Nu după ce s-a întâmplat acasă la sora lui.

-Ăă...Emma va veni la noi.

-Unde e James? întreabă Bruce.

-James a avut câteva lucruri de făcut. Nu a putut veni.

-Ciudat, spune unul dintre băieți. James mereu o însoțea pe Rosella la diferite ocazii. Petreceri, cumpărături. Apăreau împreună oriunde. Erau un cuplu atât de frumos.

Oriunde mă duceam mi se aducea aminte de cât de mult își iubea James logodnica. Sunt sigură că toți ziceau că nu mă iubește și că nu îi voi lua locul în viața lui. Speram că asta se va schimba într-o zi dar nu știam cât mai puteam îndura această durere. Doare...doare rău.

-Sunt sigură că a avut motivele lui pentru care nu a venit.

-Contează că nu e aici? întreabă Alex. Vreau să spun că suntem norocoși că o avem pe frumoasa noastră regină Selena.

Îmi zâmbește.

-Ce ar fi să începem antrenamentul?

-Sigur.

-Bruce va fi partenerul tău de antrenament. Mai întâi vei urmării luptele dintre ceilalți, iar după veți lupta voi.

-Ok.

-Începeți! strigă Alex.

Prima pereche se așează în poziția de luptă.

-Te tratează bine? întreabă Alex.

-Are grijă de mine...E foarte protectiv. După părerea mea, mult prea protectiv.

-Ești fericită?

Nu voiam să răspund la această întrebare.

-De ce întrebi toate aceste lucruri? Suntem aici să ne antrenăm, nu să vobim despre viața mea personală.

-Ce zici dacă urmați voi?

-Sună bine.

Alex le face semn celor doi să se retragă.

-Gata? întreabă uitându-se la noi.

-Da, spunem în același timp.

-Începe...

Alex s-a oprit și i-am aruncat o privire.

-Ar fi mai bine să te duci în casă...Vine James.

Fir-ar. Bruce mă conduce înăuntru și îmi face semn să fac liniște. După câteva minute, îi aud vocea lui James.

-Unde e?

-Cine? întreabă Alex.

-Nu face pe prostul cu mine!

-Dacă tot ești aici, ce ai zice dacă te-ai antrena cu noi?

Nu s-a mai auzit nimic, așa că am ridicat capul să arunc o privire pe fereastră.

-Ce faci? șuieră Bruce. Te va vedea.

-Oricum știe că sunt aici...

James se așează în fața unui băiat. Ies repede afară și îl văd pe James luptându-se cu tânărul care face parte din garda lui de corp. Îl lovește atât de tare încât buza începe să îi sângereze, dar nu se oprește și continuă să îl lovească.

-Oprește-te! strig și mă așez în fața tânărului. E suficient!

-Nu te băga, Selena! Ridică-te! Nu am terminat cu tine! Crezi că inamicii vor avea milă de tine? Ridică-te!

-Lasă-l în pace! E de ajuns! Nu vezi cât de rău l-ai rănit?!

-Selena, ți-am zis...

-Oh, ia mai taci! Mai bine te-ai lua de cineva pe măsura ta!

-Cum ar fi?

-Spune-mi ce să lovesc.

Începe să râdă zgomotos.

-Tu chiar vorbești serios?

Ridic o sprânceană la el.

-Doar pentru că ești bărbat nu înseamnă că ești și puternic, spun, iar cei din jur au început să râdă. Ai de gând să lupți cu mine sau preferi să fugi cu coada între picioare?

-Mă faci să râd.

Iau poziția de luptă.

-Dă-i drumul, spun.

-Ai o acoperire bună. Care este mâna ta dominantă? întreabă învârtindu-se în jurul meu.

-Depinde. O să ajung în cele din urmă să te lovesc cu ea? Stânga mea.

-Folosește-o pentru a păstra distanța între noi. Sunt periculos când sunt aproape.

-Folosesc dreapta pentru apărare. Câștig cu stânga. Vino încoace și îți voi arăta.

Se apropie atent de mine și se pregătește să mă atace, dar înainte de a acționa, îi aplic o stângă direct în falcă, iar el își pierde echilibrul și cade în fund.

-Maiestate! strigă Alex.

Se ridică și se uită la mine.

-Sunt bine. Ei bine, ești la fel de bună pe cât spui că ești.

-Ți-am spus că știu să lupt.

-Dacă mă poți lovi, și asta nu va fi ușor....aminteșteți că nu am pierdut niciodată în fața cuiva.

-Există o prima dată pentru tot.

I-am auzit pe băieți vorbind.

-Ai văzut mișcările Selenei? întreabă Alex.

-Nu, spune Bruce. Dar e uimitoare.

-Incredibil...șoptește Dave.

Îmi îndrept atenția spre James.

-Să devii mai puternic...înseamnă să îți cunoști dușmanul, și să te cunoști pe tine însuți. Dacă faci asta ar trebui să îți fie ușor să înțelegi ce ai de făcut, spun după ce îl lovesc zdravăn ca să se învețe minte.

-Să îți cunoști dușmanul și să te cunoști pe tine însuți? Nu mai face pe deșteapta. Eu știu mai bine ca oricine ce înseamnă puterea. Nu am nevoie să mi se zică.

-Ești sigur? Nu te știi pe tine. Nu îți știi slăbiciunile.

-Ce? Vrei să spui că sunt slab? Vrei să te pui cu mine?

-Nu am zis asta.

-Din moment ce tot oferim un spectacol, aș putea sugera...încă unul? întreabă uitându-se la mine. Mă prinde de talie și mă trage spre el, apoi mă sărută. Își trece brațul după umerii mei și mă lasă pe spate. Când îmi da drumul mă uit la el furioasă.

-Ți-ai lăsat garda jos, spune.

-Ah, da? Întreb prinzându-l strâns de braț.

M-am răsucit repede și l-am aruncat peste umăr. Tot ce am auzit a fost sunetul provocat de fundul lui când a lovit pământul. Buf! Acum stătea întins pe spate cu capul lângă picioarele mele. Îmi scutur mâinile ca și cum aș avea praf pe ele, las capul într-o parte și îl privesc în ochi.

-Ia uite cine și-a lăsat garda jos de data asta. Cum e să fi bătut pentru prima dată în viața ta? Oh, și ai mâncat bătaie de la o femeie. 

Mă îndepărtez de el și înainte să mă întorc pe cărarea care duce la castel, îi arunc o privire lui Alex.

-Se pare că regele vostru are nevoie de puțină gheață. Nu vrem să umble prin castel vânăt, spun și plec fără să mai privesc înapoi.