Predestinați

~Un strigăt de durere~

Jase

Căutările surorii mele nu mergeau bine deloc. Am acoperit întreaga zonă și totuși nu am găsit niciun semn.

-Eu încă mai cred că Rosella este de vină pentru dispariția ei, spune Adam în timp ce am intrat într-o casă abandonată.

-Dacă e așa, atunci nu avem nicio idee unde a fost Rosella în toți acești ani cât timp a lipsit, am spus scanând clădirea. Nu e aici, locul e complet gol și nu pare să fi fost cineva aici de ani de zile.

-Ai dreptate. Dacă Rosela se află în spate atunci nu avem niciun punct de plecare. Nu avem nicio idee cum să o găsim, spune Derek.

Lucrurile deveneau dificile pentru noi și rămâneam fără timp. Grupurile noastre sunt împrăștiate în diferite locații. Și totuși, nimeni niu a aflat nimic care să ne ajute. Nu a văzut-o nimeni de parcă s-a evaporat la fel ca Rosella în urmă cu câțiva ani, fără să lase vreo urmă.

Selena este sora mea, dacă i se întâmplă ceva nu mă voi putea ierta vreodată. Trebuie să o găsim și s-o aducem înapoi înainte să i se întâmple ceva.

-Cred că am mers peste tot. Ar trebui să ne întoarcem. Poate oamenii lui James au aflat ceva.Sper că James s-a odihnit cât de cât. Oamenii lui au insistat să ia o pauză. Părea extenuat și nu îl condamn. Le-a luat ceva să îl convingă să plece, chiar dacă era vorba doar de câteva ore.

Aveam un presentiment ciudat. Simțeam că ceva serios urma să se întâmple și nu îmi plăcea când avea mgenul ăsta de presentimente. Nu voi mai fi la fel dacă i se întâmpla ceva Selenei.

-Nu arăți bine, spune Derek.

-Simt că ceva e greșit. Cred că Selena e în probleme, iar noi nu înaintăm cu căutările. Avem multe conexiuni și totuși sunt inutile. Nimeni nu știe nimic.

Voiam să ajung la sora mea. Avea nevoie de ajutor, o puteam simți.

M-a atins pe umăr și m-a strâns ușor.

-Selena e puternică, ne-a dovedit asta de atâtea ori. A trecut prin multe și a reușit să scape de una singură. Sunt sigur că se va descurca și de data sta. O vom găsi până la urmă. Între timp, trebuie să ne păstrăm încrederea în ea.

Avea dreptate3. Trebuia să fiu puternic și să am încredere în ea.

Am urcat în mașină și ne-am întors la castel.

-Ceva nu miroase a bine, spune Adam când ne-am apropiat de casa lui James.

Avea dreptate. Și eu puteam simți asta. După fețele oamenilor mei, cred că și ei au avut un presentiment.

Am înghețat când am auzit un urlet puternic. Era James, iar urletul era unul de durere și agonie. Suna ca și cum lăsa să iese durerea pierderii cuiva. Simțeam că mă sufoc când m-am gândit că putea fi vorba de sora mea...Nu poate fi adevărat. Nu se poate.

Am sărit din mașină și am alergat spre direcția lui James.

Am privit scena din fața mea și mi-a luat ceva să înțeleg ce se întâmplă. Era sânge peste tot și James ținea corpul inert al Selenei în brațe în timp ce îi striga numele din nou și din nou.Nu mă puteam mișca. Imaginea surorii mele acoperite cu sânge m-a lovit atât de tare.

Emma a țipat, iar asta ne-a trezit în simțiri pe toți.

-Ce s-a întâmplat? a țipat la James când s-a prăbușit lângă ei pe pământ.

M-am uitat în jur după urme, dar nu mai era nimeni în jur...doar James.

Atunci cine a făcut asta?

-Cum s-a întâmplat? întreg încercând să găsesc o logică.

Nu îmi vine să-mi cred ochilor, dar nu puteam nega lipsa pulsului Selenei.

James nu ne-a răspuns, iar asta ne-a făcut să o luăm razna și mai rău.

S-a uitat la mine cu ochii roșii din cauza plânsului.

-E-eu am făcut-o. Eu am omorât-o.

Mi-a luat ceva să înțeleg cuvintele lui, dar când am făcut-o am simțit cum îmi fierbe sângele în vene.

CE A FĂCUT?