Aimee: Soldați În Războiul Iubirii

Capitolul 55

     Clătite.

     Nu deschid bine ochii că mirosul ce vine dinspre bucătărie mă ispitește să mă ridic din pat când tot ce mi-aș fi dorit era să lenevesc o oră în plus, așa cum nu îmi permit să fac în mod normal.

     Îmi cântăresc câteva secunde opțiunile și apoi mă ridic ușor din pat, punând halatul alb de catifea pe umerii mei. Oricât de bine ar fi în pat, tot mai prețioasă e o clătită caldă cu nutella.

     Seara trecută am mers puțin în cel mai apropiat sătuc și am ajuns după ce se înnoptase ceea ce nu ne-a permis să ne bucurăm prea mult de peisaj. Am făcut o baie în marea scăldată în razele lunii și apoi m-am retras în locul meu preferat...brațele soțului meu.

     Zâmbesc în timp ce închid ușor ușa dormitorului în urma mea și mă gândesc doar la desenele acelea în care personajul plutește pe urma mirosului. Așa se simte sufletul meu acum.

     La intrarea în încăperea spațioasă și modern mobilată, peisajul trupului lui Riley pe care se opresc brusc razele soarelui de dimineață îmi fac inima să uite să mai bată și mă apasă cu greutate în piept.

     Mușchii lui bine conturați se contractă vizibil în timp ce se străduiește să întoarcă clătita din tigaie și un fior îmi face pielea de găină.

     Mă apropii cu pași mici și silențioși de el și îmi înconjor brațele în jurul său, plasându-mi palmele pe pectoralii lui.

     Când termină de întors clătita, se întoarce spre mine zâmbind și mă sărută pasional, așa cum o face întotdeauna când suntem doar noi doi.

     — Bună dimineața, iubita mea. Cum ai dormit? Întreabă el, sărutându-mi fruntea.

     — Mi-nu-nat, răspund eu, bucurându-mă ca un copil.

     — Stai să termin ultima clătită și ne așezăm la masă. Am făcut cafea și câte un sendviș. Nu vreau să mănânci dulce pe stomacul gol, continuă el distrugându-mi visele.

     Dar eu vreau doar clătiiiteee!!!

     Oftez adânc iar el pufnește în râs, parcă citindu-mi gândurile.

     Mă așez resemnată pe unul dintre scaune și contemplez mândră minunăția de bărbat cu care viața m-a îndemnat să-mi unesc destinul, pentru totdeauna. Sau până când inima mea va înceta să bată.

     Curând se așează lângă mine și îmi împinge în față farfuria cu sendvișul. Inima îmi stă pe loc. Am fost atât de ocupată să îl privesc încât nici nu am observat inimioara desenată pe marginea farfuriei cu ceva ce pare a fi ketchup.

     Îi zâmbesc sincer și îl sărut scurt pe obraz, mulțumindu-i fără cuvinte, apoi prind sendvișul în mână și încep să mănânc rapid, gândindu-mă doar la clătita ce urmează să îmi încânte papilele gustative.

     — Ce vrei să facem azi? E ultima noastră zi aici și mi-aș dori tare mult să apucăm să facem tot ceea ce îți dorești, spune el strângându-mi mâna într-a sa.

     Îmi așez strategic mâna în bărbie, părând gânditoare și încep a gândi cu voce tare.

     Baie în apa mării, bifat.
     Plajă, bifat.
     Somn pe șezlong, bifat.
     Dragoste cu soțul meu în apă și pe nisip, bifat de câteva ori.

     Îl pufnește râsul atât de puternic la auzul ultimei mele afirmații încât acum mă bucur sincer că e o plajă pustie și că nu avem vecini.