Aimee: Soldați În Războiul Iubirii

Capitolul 34

     După ce am făcut față cu succes stresului de a auzi numele Almei în fiecare colțișor al universității, m-am retras în oaza mea de liniște a camerei de cămin.

      Simțeam cumva că nu îmi găsesc locul, ca o ușoară senzație de disconfort. Așa că am decis să îi dau un telefon singurei persoane care reușește întotdeauna să mă calmeze.

      Am ridicat telefonul de pe noptieră și am apelat numărul mamei.

      — Aimee? Ce faci, puiul mamei? Întreabă ea imediat după ce a răspuns.

      — Sunt bine, mamă. Am terminat cursurile și voiam să văd ce faceți.

      — Tatăl tău e încă la serviciu. Eu sunt liberă azi și m-am gândit să mă apuc puțin de renovat.

      — De renovat? Întreb eu nedumerită. Sunt doar câteva luni de când ai renovat ultima oară.

      — Nu a ieșit cum mi-aș fi dorit.

      Pufnesc ușor în râs, apoi un oftat îmi scapă printre buze, fără să îmi dau seama.

      — Ooh, puiul meu. Ce e cu acest oftat? S-a întâmplat ceva între tine și Riley? Mă întreabă ea.

      Întotdeauna m-a surprins cum reușește să își dea seama de unele lucruri fără ca eu să spun ceva. Un oftat, o privire, sau pur și simplu un surâs îndurerat sunt suficiente pentru a o face să înțeleagă.

     — E complicat, mamă. Sunt atâtea de povestit..

     — Și nu te simți în stare acum să îmi povestești, nu?

      — Nu prea, răspund eu. Îți voi povesti absolut tot în week-end când vin acasă. Acum, însă, e prea recent.

      — Voi fi aici oricând ai nevoie de mine, sper că știi asta.

      — Știu, mamă, chiar știu. Acum aș vrea să mă pun puțin pe învățat, așa că ne auzim mâine.

      — Bine, iubita mamei. Te iubim.

      — Și eu vă iubesc, spun scurt și închid telefonul.

      Mai oftez o dată înainte de a trage aer în piept și a îmi scoate cursurile. Mai e doar o lună până la vacanța de Crăciun și perioada asta e plină de examene și stres.

      Îmi prind urechile ore bune în cursurile de la Rmfi (Relații Monetare Financiare Internaționale) și în micile pauze, mă tot gândesc dacă a fost o idee bună să studiez economia.

     În jurul orei 20 sunt deja sătulă până peste cap de învățat, așa că mă retrag în sufragerie cu o cană aburindă de ciocolată caldă.

      De parcă ar fi simțit pauza, telefonul meu începe să strănute de zor, anunțându-mă de câteva mesaje noi.

      Ridic telefonul de pe genunchiul pe care îl lăsasem și deschid mesageria.

       R: Iubito
       R: Ce faci?
       R: Mi-e atât de dor de tine.

       Inima îmi stă pe loc preț de câteva secunde și un zâmbet cald îmi arcuiește colțurile buzelor, dar la scurt timp după îmi amintesc locul unde se află, și în compania cui..

      A: Mă răsfăț cu o cană de ciocolată caldă. Tu ce faci?

      R: Acum am ajuns în camera de hotel. Ești singură sau ai găsit pe cineva care să te țină în brațe în absența mea?